Ce bine că plouă!

Ce bine că plouă!

Să spele ploaia cuvintele!

Să spele-n lat şi-n lung

urmele cuvintelor din ochii tăi spoiţi pentru iubire

o iubire pe care n-ai trăit-o niciodată

de care te-agăţi cu frică

frica de iad ori de neantul în care te vei dizolva oricum.

 

Să spele ploaia negrele urme ale urii cu care te fardezi înainte de-a ieşi în stradă

le-aşezi rutinal peste fardul de ieri, de alaltăieri, de mii de ani!

 

Să spele ploaia, dacă poate, vopseaua reflectorizantă cu care vrei să păcăleşti Lumina

vopseaua-n care-ai încrustat cuvinte

ce crezi că-ţi vor fi cheile

ce vor deschide porţile prin care eşti sigur că numai tu şi ai tăi veţi trece.

Aşa crezi tu neînţelegând  cuvintele, necunoscându-le iubirea.

 

Să spele ploaia, dacă te-o mai putea spăla de mâzga îmbrăcată

costum de carnaval

să te ascunzi

să nu se vadă că tu nu eşti fiul omului, ci al întunericului neştiinţei şi trufiei.

 

Să spele ploaia pânza de mort în care ţi-ai învelit sufletul,

să topească piatra pe care ai aşezat-o cu atâta frică peste lumina ce ţi-a fost dată şi ţie, şi lui, şi ei, şi oricărei respiraţii.

 

Să spele ploaia cuvintele, să le cureţe până la sâmbure

tunetul să-l spargă

fulgerul să-ţi arate sămânţa pe care s-o mănânci odată pentru totdeauna!20170703_ploaia

Posted in Cuvinte-Words | Tagged , , , | Leave a comment