“Spaţiul dintre”

Cine este ceea ce este?

Cine este “eu sunt”? Este eul cunoscut sau este cel numit şi definit astfel de altcineva din exteriorul său?

Ce este “acela” care este conştient, nu are nevoie a se întreba dacă este conştient de existenţa sa? Este eul care ştie că este “eu sunt”, dincolo de orice nevoie, dincolo de nevoia de a demonstra sau de a dovedi acest adevăr? Sau este eul descris, reflectat, impus de chiar mediul în care îşi desfăşoară experienţa?  Altfel spus, şi ca să reproduc una din întrebările copilului pe care l-am născut: “cine gândeşte ceea ce gândesc eu? Cine se află în spatele minţii mele?” Şi dacă gândeşte, mie la ce-mi foloseşte? Aş rima eu în continuare.

De multe ori, în chiar prima clipă după ce ne trezim din somn, ni se întâmplă să ne întrebăm unde ne aflăm, ce este chestia asta din jurul nostru şi ce e ăsta în care suntem, adică trupul care se găseşte în patul în care ne-am “trezit”.  Acea clipă de debusolare şi în acelaşi timp de acomodare cu spaţiul, câmpul, experienţa în care ne-am trezit este clipa în care ne reconectăm la realitatea acestui câmp, la poveştile şi filmele lui.

Ramana Maharishi, un înţelept al secolului XX ce a influenţat mulţi gânditori şi căutători ai adevărului fiinţării, inclusiv ştiinţa şi paradigma ştiinţifică, sublinia faptul că introspecţia ce duce la realizarea sinelui nu este examinarea de câtre minte a propriului său conţinut, ci aducerea minţii de la primul gând de manifestare a sa, adică a gândului “eu”, până la originea sa care este Sinele. Introspecţia este cunoaştere, rezultatul ei este realizarea, înţelegerea, conexiunea şi comuniunea, găsirea acelui fir ce conectează între ele toate punctele, precum şi capacitatea de a fi simultan o parte, dar şi întregul din care face parte partea!

De unde am coborât eu ieşind din somn, trezindu-mă în corp, în lumea înconjurătoare, în acest context, acum? Şi cum aş putea găsi răspuns la întrebarea “cine este eu”, folosindu-mi eul? Dacă prima reacţie de manifestare a minţii este “eu”, atunci cum să ajung în spatele ei, să ajung la ceea ce exista înainte de a exista mintea, inainte de existenţa lui “eu”?

Cum am putea învăţa să trecem dincolo de graniţa separatoare a înţelepciunii, iubirii şi voinţei ce suntem?

David Bohm, un renumit fizician, a postulat ideea că Universul există ca stare energetică, totul este energie şi potenţial, denumind aceasta Ordinea Implicită. Din acest potenţial conştienţa şi conştiinţa umană selectează  energie – perturbând astfel ordinea  existentă şi implicit – aduce în manifestare o lume, un eveniment, o acţiune. Când – prin intervenţia gândului – potenţialele de energie colapsează în particule, acestea devin lume fizică guvernată de o Ordine Explicită.

Biologul Rupert Sheldrake dezvoltă Teoria Morfogenetică prin care explică ceea ce se cunoştea încă din perioada Vedelor, şi anume că tot ceea ce există are o formă. Fiecare formă emite o vibraţie specifică, denumită de ştiinţă undă de formă sau câmp morfic (câmp formator, un câmp în interiorul şi în jurul unei entităţi morfice care formează şi in-formează, “organizează activitatea şi comportamentul entităţii, indiferent de nivelul de complexitate. Câmpurile morfice includ câmpurile morfogenetice, comportamentale, sociale, culturale şi mentale. Sunt configurate şi stabilizate prin rezonanţă morfică cu unităţi morfic similare anterioare, care se aflau sub influenţa unor câmpuri de acelaşi fel. Ele conţin, prin urmare, un gen de memorie cumulativă şi tind să devină crescător habituale.” Rupert Sheldrake – Teoria morfogenetică)

Este tot mai uşor acceptată teoria Existenţei/Vieţii ca energie şi informaţie. Sunt multe exemple care ne demonstrează că acolo unde ne este atenţia, conştienţa şi conştiinţa, acolo este şi energia cu potenţialul implicit de intrare sau de colapsare în materie, de intrare în realitatea fizică observabilă.

Atenţia şi voinţa par a fi cele două ingrediente de care omul are nevoie pentru a dobândi, pentru a realiza obiectivele sale. Şi, totuşi, există cazuri în care obiectivele nu se realizează, chiar dacă omul a aplicat exact aceleaşi tehnici de automanipulare prin limbaj, aceleaşi tehnici de stimulare a voinţei şi de concentrare a atenţiei. Oare ce lipseşte acestor oameni, ce-i împiedică a-şi realiza ţelurile? Poate legătura armonică, rezonanţa sinelui cu ţelurile minţii eului?…

Dar cum ajungem să ne schimbăm obişnuinţa de a ne gândi viaţa în conştientizarea, perceperea trăirii în sine, căci viaţa este trăire, nu-i aşa? Cum ajungem să experientizăm, să fim conştienţi de experienţa în derulare în fiecare moment al vieţii-experienţei noastre?

Folosim oarece procente din potenţialul procesorului cu care suntem înzestraţi (creierul) pentru că aşa învăţăm de mici, să folosim puţin, să ne ajungă, să nu irosim!  Care ar fi calea naturală, nu paranormală, de a învăţa să folosim cu adevărat extrem de inteligentul calculator, acest calculator care inventează, descoperă şi construieşte tot felul de tehnologii, tot felul de minuni una întruna?

Am putea oare merge şi mai departe şi ne-am putea întreba cum s-ar putea să folosim Energia Liberă pentru a materializa ceea ce ne dorim? … Cred că mai întâi de toate, trebuie să stabilim cu claritate dacă ne dorim asta cu adevărat.

Comoditatea omului îl ancorează bine în ceea ce i se spune că este sigur, garantat, confortabil şi benefic. De ce să consume neuroni în plus dacă au fost alţii înaintea lui care i-au consumat pentru el? De ce să studieze fizica cuantică dacă totul funcţionează pe bazele fizicii newtoniene? De ce să nu trăiască simplu, comod, aşa cum i se arată, aşa cum este învăţat? Păi, s-o facă! E liber să aleagă. Pentru ceilalţi, cei cărora le spune “cineva” că lucrurile nu prea par logice, ori nu prea au sens aşa cum sunt, pentru cei cărora confortul dependenţei şi al sclaviei nu li se pare un ideal în viaţă, deci pentru aceştia care încă se întreabă “de ce”, mosorul potenţialului încă se învârte, se desfăşoară, încă este loc de multe descoperiri şi dezvăluiri, de multe frumuseţi şi revelaţii. Si ei sunt liberi să aleagă. Loc este pentru toţi si pentru toate.

Marea revoluţie informaţională şi tehnologică se apropie de creearea unei imense prăpastii între generaţiile actuale. Cine nu poate ţine pasul, e liber să dispară. Selecţia “naturală” se petrece în fiecare clipă.

Fie că păşim pe calea înaltei raţiuni, fie că înaintăm pe calea inimii, mai devreme sau mai târziu ajungem şi pe calea mijlocului, a “spaţiului dintre”. Imensul spaţiu dintre două galaxii, dintre două planete, dintre două organe ale corpului uman, dintre nucleu şi electroni… şi câte şi mai câte, dar mai ales în spaţiul dintre două gânduri, dintre două respiraţii, în spaţiul dintre două bătăi ale inimii, în spaţiul dintre două clipiri ale ochiului.

In acest spaţiu vă invit să vă descoperiţi Adevărul.

©danielamariamarin

hands da vinci

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words and tagged , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to “Spaţiul dintre”

  1. Pingback: “Spatiul dintre” | daniela maria marin

  2. ceddy7 says:

    Si muzicaEnrgiei Libere devine parte a ordinii explicite tot datorita Spatiului Dintre.Sa cintam ,asadar, fiecare si toti dimpreuna nesfarsitul cantec pornit de insusi izvorul-sursa al constiintei gasind. in spatiul dintre ginduri marele virtuoz numit Constienta constiintei.Multumesc1Frumoasapostare!
    i

    Like

  3. ELENA IONESCU says:

    MULTUMESC.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s