Omul mic – I

Omul este un câmp de energie – conţinând frecvenţe combinate – aflat în relaţie, în  interconectare cu câmpul universal înconjurător, dar şi cu câmpul cosmic, cuprinzător al universului şi cu un alt câmp ce cuprinde câmpul cosmic şi asa mai departe.

Omul este o energie care vibrează, care are viaţă, care pulsează şi suferă transformări; un sistem introdeschis aflat în interacţiune cu mediul înconjurător, de la camera în care se găseşte corpul şi până la Calea Lactee şi dincolo de ea. Este un arhem (după cum îl defineşte Acad. Prof. Mihai Drăgănescu în lucrarea sa,“Ortofizica”)  aflat într-o interacţiune cu Tot-Ceea-Ce-Este.

Corpul fizic uman este un sistem care se dezvoltă, evoluează, trece printr-un continuu proces de transformări de la naştere şi până la moarte. Conştiinţa (sau sufletul) nu cunoaşte moartea.  Corpul fizic este un vehicul şi un partener fără de care sufletul, conştiinţa nu ar putea experimenta Viaţa în acest mod pe Pământ.

Vrem nu vrem, acceptăm sau nu, datorită circulaţiei Energiei Libere-universale suntem, existăm ca fiinţe spirituale. Spiritul este în noi, noi suntem spiritul. Spiritualitatea nu este ceva ce trebuie să dobândim, ci ceva ce trebuie să trezim în conştienţa noastră, să dezvelim şi să desfăşurăm în noi înşine. Spiritualitatea este un mod de a fi, un mod de a trăi. Spiritualitatea înseamnă conştientizarea Conştienţei Vieţii, a fluxului infinit al Energiei Libere, secvenţializată şi particularizată într-o viaţă umană trăită în Adevăr, Iubire, Armonie. Omul spiritual este omul trezit din inconştienţă, din neştiinţă, omul nelimitat de o gândire duală, bipolar-liniară şi cauzală, omul cu acces la adevăratul liber arbitru, acela prin care renunţă la a se mai opune fluxului energiei universale, alegând să curgă odată cu râul Vieţii, omul conştient şi nu doar sclavul tradiţiilor şi al educaţiei, al informaţiilor insuflate de “lume” până la cel mai profund nivel al fiinţei, acela al purităţii copilului.

Natura inocentă a copilului determină manifestarea Credinţei dincolo de judecată, dincolo de analiza critică, dincolo de preferinţe, poziţionalităţi, dincolo de dualitate. Cu alte cuvinte este credinţa 100%. Odată acordată încrederea, copilul (ca şi creierul său) primeşte tot ceea ce i se oferă în cadrul mediului său de viaţă, in contextul in care işi trăieşte experienţa, copilul primeşte şi preia, copiază credinţele, comportamentele, gusturile, obiceiurile, tradiţiile grupului social din jurul său. Astfel se preia şi se perpetuează şi modul de gândire, şi nevoia de delimitare şi împărţire a masei de energie şi frecvenţe în cuvinte separatoare, în calităţi diferenţiate.  De obicei, gândirea preluată subjugă libertatea de exprimare a spiritului, impune, din afară, o gândire ce poartă insigne de genul: “asta nu se poate, asta nu ai voie, asta e rău, asta trebuie să faci şi tu, tu eşti aşa, tu nu eşti aşa, dacă faci ce-ţi spun eu, îţi cumpăr ce vrei”, însoţite de o atitudine generală, de fond, bazată pe competiţie şi opoziţie, pe şantaj şi comparaţie, având ca fundament Frica.

Odată ce se naşte “eul”, din interacţiunea cu mediul (eul – o individualitate diferită de altă individualitate percepută), odată cu identificarea conştienţei cu o etichetă, cu un nume, un sex, o vârstă şi o apartenenţă, delimitându-se astfel de Tot-Ceea-Ce-Este, omul mic începe să împartă lumea sa în categorii, în clase, în preferinţe şi,  în general, în domenii bipolare, oscilând între ” îmi place” şi “nu-mi place”. Omul mic nu ştie dacă iubeşte sau nu iubeşte. Ştie doar dacă vrea sau nu vrea, dacă îi place sau nu-i place.

Spunem despre creierul său că nu este încă pregătit pentru a procesa limbajul verbal, deşi nu explicăm ştiinţific relaţia dintre laptele care începe să curgă din sânii mamei înainte ca sugarul să se trezească din somn. Dar procesarea informaţiei conţinute în oceanul de frecvenţe  în care a venit sugarul este realizată de mecanisme poate încă străine ştiinţei terestre. Felul în care se formează limbajul, în care se înregistrează informaţiile şi se dezvoltă capacitatea de a gândi, de a analiza şi de a comunica a omului mic, nu are la bază doar introducerea unor baze de date, de informaţii. Însuşi tiparul după care sunt ordonate informaţiile, principiile de ordonare, organizare şi de menţinere a echilibrului în sistemul omului mic pare a fi un tipar “divin”şi unic. După nevoile experienţei pe care conştienţa (sau spiritul) o are de parcurs, aceste baze de date, in mod continuu alimentate,  se ordonează şi se filtrează, construind treptat spaţiul, contextul, personalitatea şi caracterul necesare “eului” ce conţine “sinele”.

Corpul omului mic nu este conceput pentru a supravieţui independent. S-a “trezit” intr-o lume căreia nu-i poate face faţă singur. Nu se poate hrăni, nu se poate dezvolta fără de ajutor din exterior, cel puţin până la vârsta la care este recunoscută identitatea separată, eul ce se recunoaşte pe sine sub numele-eticheta pe care o aude din prima zi în corp uman. Astfel apare şi se dezvoltă şi teama de a nu pierde iubirea, aprecierea, atenţia şi grija mamei, a părinţilor, a celor din imediata apropiere care îi pot pune la dispoziţie cele necesare pentru supravieţuire şi dezvoltare. Chiar de atunci rămânem tributari fricii de dispariţie şi pierdere. Astfel se pare că este scris însuşi programul omului. În sarcinile sale de serviciu însă, omul trebuie să găsească calea de a depăşi orice limită, de a se reîntâlni cu inteligenţa, de a se recunoaşte pe sine ca Sine, iar acest lucru este posibil prin angajarea conştienţei spirituale.

Frica este opusul Iubirii. Ceea ce faci din frică este făcut de natura inferioară, egoistă, limitată a eului, a personalităţii şi individualităţii formate după dobândirea conştienţei ca individ separat, din ce în ce mai capabil să se hrănească singur, să obţină ceea ce îi este necesar. Ceea ce faci din Iubire, este făcut de natura autentică, divină, frumoasă, infinită a Sinelui. Faţă-n faţă, Frica şi Iubirea, sinele şi Sinele sunt feţele unei singure monede: Viaţa spiritului în corp uman.

©danielamariamarin

 

 

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.