Omul mic – II

Din sursele actuale şi puse la dispoziţia generală, aflăm despre corpul fizic uman că apare din fuziunea a două celule. Acesta este un domeniu de frecvenţe, o perspectivă, acum!

Conform acestui palier de inţelegere, la început corpul are o dimensiune mai mică decât un bob de sare. Potenţialul conţinut în fiecare dintre cele două celule, spermatozoidul şi ovulul, este pus la dispoziţia noului corp în formare: 46 de cromozomi conţinând informaţii necesare noului corp pentru a se forma, pentru a deveni imaginea-om, forma-om, mecanismul-om. În a 20-a zi de la contopirea informaţiilor şi a energiei celor două celule, reprezentând cele două principii ale universului material, principiul masculin şi cel feminin, dar şi a tuturor informaţiilor acumulate în sistemele, în câmpurile celor două neamuri – câmpurile de frecvenţe-informaţii ale celor două ramuri, respectiv mama şi tata –  sunt deja formate baza creierului, măduva spinării şi sistemul nervos al noului corp. În a 21-a zi INIMA începe să bată, dintr-odată, fără să înţelegem cum, de ce, ea pur şi simplu începe să funcţioneze. Câmpul electric produs de sistemul nervos dă naştere, se transformă, poate,  în câmp magnetic! Momentul în care potenţialul şi informaţia de natură electrică produc “fulgerul” este posibil să fie urmat de “tunet”, de sunetul primei bătăi a inimii. Astfel, se creează electromagnetismul necesar producerii undelor cerebrale ce pot fi înregistrate din a 40-a zi.  Relaţia embrionului cu corpul planetar, cu câmpul de informaţii al Terrei începe să se dezvolte treptat şi condiţionat încă de câmpul izolator al placentei ce-l înconjoară. Totuşi, comunicarea se accentuează dimpreună cu evoluţia şi transformarea corpului viu astfel încât el să manifeste aspectul, forma, contextul, să fie imaginea reflectată a arhetipului-formei om. Creaţia, acest tipar se poate schimba ca orice altceva ce există. De aceea vedem că unii copii cresc în înălţime, îşi depăşesc părinţii, vedem copii născuţi după anul 1990, cu un calculator în casă, copii ce ştiu a folosi această tehnologie cu uşurinţă, chiar dacă ai săi părinţi de-abia ce-nvaţă.

Evoluţia este un dat al fiirii, o lege imuabilă a universului manifestat. Schimbarea este singura noastră certitudine în planul realităţii concrete.

De la dimensiunea unui bob de sare până la înălţimea unui adult, un imens număr de transformări a avut deja loc şi continuă să se petreacă, astfel că nimic nu rămâne neschimbat în corpul uman de la concepţie şi până la moarte. Continua mişcare, diferenţiere, regenerare şi decădere, procese specifice celulelor, ne oferă o imagine clară despre filozofia ce ar trebui să stea la baza existenţei noastre: Nimic nu rămâne aşa cum este, aşa cum era când s-a născut, totul se schimbă, se transformă. Aproximativ 25 de milioane de celule se divid la un adult într-o secundă. Celulele sângelui se reînnoiesc într-un ritm aproximativ de 100 de milioane pe minut. Corpul uman se schimbă integral în aproximativ 7 ani. În procesul de diviziune şi creştere, nucleele si electronii ce orbitează în jurul lor sunt încărcate electric şi se mişcă cu o viteză foarte mare, emiţând constant unde electromagnetice. Energia câmpului astfel dezvoltat în interiorul corpului este o energie predominant electromagnetică pe care o denumim energie umană. Această energie poate fi percepută şi chiar evidenţiată prin intermediul unor aparate ce fotografiază ceea ce a fost denumit “aura corpului”.

Relaţia-comunicarea permanentă şi continuă dintre părţile întregului se evidenţiază foarte simplu prin procesul respiraţiei. Dacă nu mai respirăm, adică nu mai comunicăm cu mediul exterior, nu mai putem exista. Pielea, ca şi membrana celulei, este organ de respiraţie, adică de comunicare, de relaţie continuă cu mediul (absolut, intern, extern, manifestat sau nemanifestat, aşa cum ne place să împărţim, să divizăm totul prin cuvinte). Prin această relaţie se transmit toate informaţiile necesare hrănirii şi menţinerii vieţii într-un corp, de oricare ar fi el. Respiraţia este mai mult decât procesul inspir-expirului aerului. Este pulsaţia, simbolul Vieţii Eterne a Spiritului, a existenţei Focului-Luminii-Eternei Flăcări a Vieţii.

  • Electronii încărcaţi electric (având sarcină negativă) se rotesc în jurul nucleului (cu sarcină pozitivă) pe o orbită. Dacă se produce o modificare la nivelul rotaţiei electronului sau a orbitei sale, aceasta va produce automat o schimbare a câmpului electromagnetic al atomului, adică, practic, o schimbare a atomului. Aceasta declanşează un lanţ de alte schimbări: la nivelul celulelor, al organelor, al aparatelor anatomice, dar şi la nivelul funcţionării lor, implicit al relaţiilor. De exemplu, celulele canceroase sunt diferite de cele normale, iar undele electromagnetice emise de celulele canceroase sunt diferite de undele electromagnetice emise de celulele necanceroase. Rezonanţa cuantică testează o tumoare emiţând unda standard (descoperită astfel cu tehnologia şi ştiinţa din prezent) a celulelor canceroase către o zonă din corpul uman. Dacă în corp există celule canceroase, se va înregistra fenomenul de rezonanţă, iar semnalul va fi înregistrat de aparat.  Cu cât există un număr mai mare de celule, cu atât este mai intens semnalul detectat, iar valoarea cuantică tinde spre partea negativă. Dacă nu există celule canceroase, nu va apărea rezonanţa, iar valoarea cuantică va tinde spre cea pozitivă.
    • Pe lângă aparatele şi tehnologia (realizate tot de nişte oameni şi creierele lor!) există şi oameni capabili să detecteze (chiar până la nivel celular) “anomaliile”, bolile dintr-un corp, trimiţând şi ei o undă electromagnetică din propriul “aparat”, din corpul-spirit ce sunt. Până nu de mult, aceşti oameni au fost denumiţi “paranormali”, adică mai mult decât normalul-norma. Gândul-intenţia-energia pătrund în sistemul pe care îl verifică şi, printr-un simplu proces de rezonanţă, de răspuns la unda emisă, se recepţionează informaţia. Fie că este sub formă de gând-ştiire, fie că este o imagine pe care “paranormalul” o decodifică, nu este nimic mai mult decât un schimb de energie-informaţie, o comunicare prin rezonanţă. Simplu!

Dacă schimbăm sensul de rotaţie al unui gând-electron, întreg “atomul” acelui tip de gândire se va schimba datorită modificării energiei electromagnetice – schimbate prin simpla modificare a spinului. Schimbarea unei propoziţii negative într-o propoziţie afirmativă produce acest potenţial energetic necesar modificării stării electromagnetice a sistemului uman (corp fizic şi spirit-conştienţă).

Electricitatea umană influenţează chimia, manifestarea relaţiilor chimice intre celule, iar ea poate fi direct influenţată de gând. Până în prezent, gândul pare a fi o reacţie de natură electrică între două celule neuronale (neuroni), între reţelele neuronale formate de-a lungul procesului de acumulare de informaţii, dobândirii de cunoştinţe ca urmare a interacţiunii cu mediul intern şi extern.

Dincolo de procesarea efectivă a influxului primit de la receptori, scoarţa cerebrală umană tinde să îşi ordoneze şi să­-şi creeze o anumită matrice (de regulă binară a gândirii , tributară impărţirii in cele două emisfere) în funcţie de câmpul contextual, un câmp in-format, de natură energetică, înţesat de toată istoria părinţilor, a strămoşilor, a omenirii, trecute, prezente şi viitoare. Tot aşa cum învăţăturile, tradiţiile, obieciurile se transmit din generaţie in generaţie, la fel se transmite (în general) şi matricea gândirii, felul în care sunt preferate şi selectate anumite cunoştinţe, felul în care se conectează “logic” şi cauzal informaţiile. Există, prin urmare, o predispoziţie a copilului de a gândi şi de a se comporta într-un anumit fel, determinată de suma, dar şi de rezultanta informaţiilor provenite de la părinţi. Noroc că nu doar de la părinţi! Influenţa mediului prin care se perindă copilul, interacţiunea cu alte persoane, aerul pe care îl respiră, totul este înţesat de informaţii.

Logica autentică se formează-extrage din experienţa directă. Ca şi inţelepciunea. Dincolo de  creier, in spatele, in faţa, de-a dreapta şi de-a stânga lui, oriunde, se află acea energie, conştienţă, inţelepciune care trăieşte experienţa inclusiv a creierului, a corpului uman.

A-ţi schimba gândirea, modul de percepere a lumii, dar mai ales interpretarea datelor percepţiei, chiar modificarea tiparelor neuronale, a depăşi matricea existentă nu este prea uşor atâta vreme cât ai un corp trăitor în lume, o lume cu inerţie mare, deh! Dar totul există şi este la dispoziţia voinţei noastre, a vrerii noastre ca fii si fiice, produse ale Creatorului omului. De-aceea omul mic îl poate depăşi pe omul mare, ba mai mult, poate deveni OM! Întotdeauna, în toate timpurile.

 

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words. Bookmark the permalink.