La ce ne trebuie nouă evoluţie spirituală?

“Scrierea” scenariului personal se face prin intermediul limbajului dobândit. Matricea gândirii, a minţii fiecărui individ sau harta mentală personală este hrănită, influenţată şi întărită de matricea gândirii colective, a mediului natural şi social înconjurător. Sub directa influenţă a mediului ne formăm modul de a gândi, personalitatea, caracterul, gestica, ba chiar şi înfăţişarea. Scenariul colectiv depinde de fiecare scenariu individual, de fiecare modificare pe care orice individ o face.

matrioska

Gândurile nu sunt (toate) chiar ale noastre. Trec prin câmpul nostru miliarde de informaţii, miliarde de gânduri şi idei produse în marele mediu înconjurător. Precum ruseasca păpuşă, Matrioska, câmpul personal este inclus în câmpul mediului familial, care este inclus în câmpul mediului social, care este inclus in câmpul mediului cultural-naţional, care este inclus în câmpul continental, care este inclus în câmpul planetar, care este inclus în câmpul sistemului solar, care este inclus în câmpul galaxiei ş.a.m.d. Acest tip, acest tipar de desfăşurare în afară, către un exterior, către macrocosmos este valabil şi în sens invers, interior, microcosmic. Tot aşa cum dintr-o mică sămânţă se dezvoltă, se desfăşoară informaţiile conţinute într-un ditamai copacul. Şi tot dintr-o minusculă sămânţă, ovulul fecundat de spermatozoid, oul cât un bob de nisip, se dezvoltă ditamai omul.

Dacă s-ar întinde ADN-ul conţinut într-o singură celulă, acesta ar avea cam 2 metri lungime. Dacă am pune cap la cap toate celulele din corpul uman ce conţin ADN şi am întinde firele pline de informaţii şi posibilităţi, s-ar obţine cam 200 miliarde de kilometri, adică de vreo mie de ori distanţa de la Pământ la Soare! Cam atâtea informaţii sunt conţinute în cele aproximativ 200 trilioane de celule ale corpului nostru!

Nu reuşim să selectăm în mod conştient toate informaţiile ce ne traversează creierul şi corpul. Nu suntem conştienţi nici de ce conţinem, nici cu ce ne intersectăm în fiecare nanoclipă. Nici măcar să ne apărăm de informaţiile din mediu nu reuşim. Singurul mod în care putem, cât de cât, să ne apropiem de realizarea unui sistem de selecţie “performant” este să ne propunem, să ne construim ca scop, ţel şi mod de viaţă descoperirea Esenţei. Drumul către Dumnezeu, către cunoaştere, către înţelegerea primordialei energii ce se regăseşte în absolut toate cele ce există. Acea energie care dă viaţă, care susţine viaţa, care poartă informaţia, care combină informaţiile, care hrăneşte elementele aparent separate şi necesare expresiei, fie că este vorba despre o expresie materială, fie că este o expresie vie, prin care Viaţa traversează şi se desfăşoară, se îmbogăţeşte , construieşte forme, conţinuturi şi contexte. Acea Energie Liberă, acea Energie Universală, Divină, Primordială este adevărul Vieţii şi al vieţii noastre.

În miezul esenţei fiind, poate că nu conştientizăm particule separate sau existenţa şi funcţionarea infinitelor legături dintre toate cele ce apar în manifestare, însă putem cunoaşte cu adevărat ceea ce este dincolo de raţiune şi de procesele mentale obişnuite şi dobândite. In miezul esenţei ajungând, nici nu mai sunt necesare prea multe disecţii în cadavrele cuvintelor. Ceea ce se cunoaşte, se înţelege, se experientizează este total, complet, complex şi simplu, nemărginit de cuvinte, si conţinând toate cuvintele. Sistemul nervos uman mai are până să evolueze într-atât încât să poată produce conexiuni conştiente în câmpul esenţelor, în tărâmul creaţiei şi al manifestării. Şi totuşi, există exemple de oameni ce au reuşit să dovedească aceste capacităţi, au reuşit să permită transformarea, să se înalţe de la om la Om.

De fapt, limbajul este cel care trebuie să evolueze pentru un alt fel de “scriere”, iar anumite zone şi părţi ale creierului trebuie să suporte şi acestea oarece curăţări, dez-ruginiri. S-a depus rugina peste multe dintre metalele preţioase ale creierului uman. Activări ale unor zone din creierul nostru şi din întregul sistem nervos ce au dormitat nefiind stimulate, ori fiind chiar obturate de vălurile şi voalurile adormirii, pot fi realizate acum chiar prin intermediul tehnologiilor, nu doar prin meditaţie şi rugăciune. Depinde ce alegem să fim: roboţi sau oameni.

Activarea chakrelor principale, de exemplu, este chiar această operaţiune de dez-văluire, de îndepărtare a voalurilor, a ţesăturilor formate din frecvenţe şi informaţii ce au menţinut un anumit set de convingeri şi credinţe. Începem să putem vedea Adevărul pe care, altfel, chiar nu prea aveam cum să-l vedem prin pânza groasă a sacului pus peste capul nostru. (Chiar dacă, unii dintre cititori vor spune că şi sacul acesta este doar o iluzie, şi sunt de acord, le reamintesc că nivelul general este unul mult jos, acolo unde iluzia doare şi ustură. Ce putem face cu o filozofie greu de înţeles şi fără de putere în traiul zilnic, pe care nu o putem aplica în experienţa interconectării zilnice cu paliere joase ale conştiinţei? )

Printr-o activitate spirituală consecventă se schimbă subtil şi treptat chiar aceste tipuri de conexiuni, tipare neuronale, funcţionări ale sistemului nervos producător de gânduri, de situaţii, de experienţe, de realităţi. Graţie unei practici spirituale zilnice se activează un alt fel de inteligenţă şi se trezesc faimoasele abilităţi latente. Există suficient de mulţi oameni, nu doar sadhu şi yoghini autentici, care au dovedit de mii de ani posibilităţile extraordinare ale corpului uman. Şi nu doar yoghinii, ci şi călugări, preoţi din diverse religii, oameni care au căutat Adevărul cu orice preţ, care şi-au dedicat  (de la bun început sau doar ulterior) viaţa Vieţii!  Au depăşit dogma, au depăşit orice limitare a iubirii terestre bazate pe “ştiinţă” şi “ştiire”, s-au dăruit pe ei, şi-au dăruit eul şi viaţa lor acelei totalităţi care îi cuprinde, care îi trăieşte pe ei şi tot ceea ce este în jurul lor. Acesta a fost scenariul lor!

“Limbajul de programare a realităţii umane” trebuie să evolueze, să depăşească unităţile zero şi unu, polii binelui şi răului, ai succesului şi eşecului, ai adevărului si falsităţii. Iar pentru aceasta este nevoie de instruire, de şcoală, dar mai ales de Inspiraţie!  Orice nou program se explică pe sine prin raportare la un program anterior. A plecat de la dorinţa de a depăşi limitele observate ale programului anterior şi continuă să avanseze bazându-se pe cunoaşterile anterioare. De-aceea unui pianist i-ar fi foarte greu să realizeze practic un microprocessor dacă nu a fost supus anterior unor informaţii din domeniul electronicii. Nu i-ar fi nici imposibil dacă i-ai aşeza în faţă toate materialele şi uneltele necesare. Capacitatea de a se conecta în tărâmul tuturor informaţiilor este mult dezvoltată în creierele ce au studiat muzica, pe lângă celelalte materii generale, cele care şi-au echilibrat şi armonizat emisferele cerebrale fără să fie conştienţi că şi asta se petrece atunci când studiază. De-aceea recomand tuturor părinţilor să le ofere copiilor posibilitatea de a studia pianul cel puţin până pe la 10-12 ani. În paralel cu celelalte informaţii disponibile în şcoli, muzica, pianul în mod special, sprijină dezvoltarea tuturor tipurilor de inteligenţe, aşa cum au fost ele definite de psihologi, ajută în dezvoltarea capacităţilor de observare, de memorare şi de procesare complexă. Analiza în detaliu, sinteza şi concluzionarea, sunt procese ale logicii şi înaltei raţiuni pe care copiii le vor dezvolta cu uşurinţă şi fără de prea mult efort în procesul învăţării unei partituri muzicale, în procesul reproducerii, interpretării unei lucrări de Bach, să spunem.

Mai mult, se schimbă subtil – prin simpla expunere la muzica clasică de înalt nivel spiritual – frecvenţele personale, adică palierul de rezonanţă în care fiinţează. Nu întâmplător în lume sunt din ce în ce mai mulţi copii care doresc, sunt atraşi şi chiar foarte talentaţi în a cânta muzică clasică. Este o adevărată explozie! Şi ei sporesc nivelul de conştiinţă al omenirii, prin propria lor frecvenţă, prin activitatea şi fiirea lor. Printre aceştia sunt şi copii diagnosticaţi cu autism. Mulţi dintre copiii autişti au venit în această lume doar pentru a o ajuta în modificarea frecvenţelor sale, pentru a-i sprijini (ceea ce numim) înălţarea nivelului de conştiinţă-vibraţie-manifestare.

Avem nevoie la nivel planetar şi ca specie de înţelepţirea trupului, de modificarea nivelurilor de rezonanţă, a frecvenţelor pe care le emitem. Astfel şi pe cale de consecinţă, treptat se va schimba şi mediul, şi lumea, şi relaţiile interplanetare, cosmice.

Oricât de mult am rafina sistemul nostru de captare, recepţie şi procesare, atâta vreme cât rămânem “în lume”, suntem bătuţi de vânturile şi valurile ei. Nu doar creierul recepţionează informaţii prin cele cinci simţuri fizice, ci întreg corpul, prin însuşi procesul respiraţiei, dar şi prin intermediul chakrelor, acelor adevărate antene şi procesoare ale informaţiilor conţinute în energia locală şi universală. Energia telurică, energia Pământului recepţionată direct prin chakrele din tălpi şi prin chakrele inferioare este procesată de întreg sistemul corpului uman. Modificările câmpului magnetic terestru influenţează funcţionarea sistemului nervos, fiindu-ne afectate tot felul de procese ce sunt legate unul de altul, nu doar echilibrul, memoria, starea afectivă. Curenţii ce urcă prin coloana vertebrală, îşi “explodează” informaţiile în medulla oblongata, zonă ce răspunde de funcţia respiraţiei (oxigenare), de bătăile inimii, de circulaţia sângelui, de transferul de informaţii între alte părţi-zone ale creierului şi măduva spinării, asigurând astfel şi coordonarea mişcărilor corpului, deplasarea lui. Desigur, cu cât reuşim să ne distanţăm de planurile de manifestare, de conştiinţă şi de experienţă ale chakrelor inferioare, cu atât vom reuşi să “plutim” deasupra influenţelor violente şi agresive, dincolo de dorinţele de posesiune şi control pe care însăşi forţa de atracţie gravitaţională le manifestă şi le exprimă prin corpurile umane.

Dar avem atâtea exemple de oameni care au reuşit să se deplaseze plutind, să leviteze, să “învingă” calităţile de atracţie şi “legare” a omului “de glie”! Am pus între ghilimele pentru că nu este vorba despre un război. Dacă ne păstrăm această idée, că ne aflăm “în luptă cu” sau “împotriva a”, nu vom reuşi niciodată să devenim sfinţii capabili să populeze noul pământ. Menţinând gândirea de tip război, a manifestării opoziţiei, nu vom înţelege nici măcar o învăţătură, niciuna din magnificele învăţături aduse în lume de Iisus Hristos. Dacă răspundem-reacţionăm atunci când primim o palmă, nu putem decât perpetua lupta în această lume a dualităţii primitive. Dacă oferim şi celălalt obraz, oferim ocazia unei detensionări, a unei descărcări de potenţial negativ, facem astfel o faptă bună adunată cu cea a nejudecării celui ce ne-a lovit. Răspunzând cu acest tip de iubire, de înţelegere şi de compasiune ne putem îngriji “obrajii” loviţi care, de altfel, s-ar putea să se vindece mult mai repede decât am putea fi tentaţi să credem. Nu se întâmplă la fel şi oamenilor al căror orgoliu a fost lovit, celor pentru care obrazul este echivalent cu demnitatea. Foarte greu de înţeles şi de aplicat această învăţătură în lumea (încă a) lui Moise. Într-o lume guvernată de istoria războaielor purtate în numele lui Dumnezeu sau al credinţelor.

Ieşirea din această matrice nu este uşor de realizat. Desfacerea tiparelor – nefolositoare- ale gândirii conştiente şi subconştiente cere enormă atenţie, muncă, autentică lucrare spirituală. Angajamentul, responsabilitatea, disciplina şi seriozitatea, plasarea acestui obiectiv –  de evoluţie spirituală – pe primul loc în lista priorităţilor ne poate aduce rezultate mult mai rapid. Însă, toate acestea pot fi doar vorbe în van dacă nu acceptăm principiul iubirii şi al compasiunii drept lege-centru, axis-mundi al experienţei noastre.

O autentică evoluţie spirituală porneşte nu doar de la întrebări sau dorinţe, de la intenţie şi voinţă, ci de la conştientizarea adevăratei nevoi, aceea de a trăi în iubire, cu iubire şi pentru iubire. Restul poate conduce doar la o mare păcăleală, la o manipulare a materiei în scopul dobândirii altor beneficii… tot materiale, perisabile, efemere.

La ce ne trebuie evoluţie spirituală? La ce serveşte ea? La supravieţuirea speciei şi a planetei Pământ! În mersul firesc al experienţei Pământului, această evoluţie este inclusă oricum şi se realizează oricum, că vrem ori conştientizăm noi sau nu. Organizarea materiei după principii şi frecvenţe din ce în ce mai înalte, sau pur şi simplu diferite, este lege naturală universală. Depinde de locul prin care trecem şi ale sale cerinţe, depinde de contextul oferit. “Compatibilitatea” dintre Pământ şi mulţii asteroizi şi meteoriţi din  spaţiul cosmic prin care avansăm imperceptibil poate să se manifeste din ce în ce mai aprig. Prin procesul rezonanţei, atragerea sau ţinerea la distanţă a acestor obiecte depinde de valoarea conştiinţei planetare, în care conştiinţa colectivă umană deţine cel mai important rol. Ea însăşi poartă rolul creierului şi al minţii corpului colectiv al speciei.

Ne întrebăm ce-am făcut din Pământ – casa noastră, habitatul speciei noastre – şi ne plângem că, vai, am ajuns la disperare. Ne întâlnim în summit-uri cheltuitoare de bani pentru a ne văicări public, pentru că, de fapt, toate aceste lucruri erau cu mult timp înainte programate. Trecerea la noua energie, renunţarea la combustibilii fosili era posibilă de-acum, cel puţin, 60 de ani. Desigur, este nevoie de schimbarea gândirii maselor, în care cei “unşi” nu prea au avut încredere niciodată. Mai clar, au considerat şi i-au tratat ca atare: o pleavă, nişte proşti şi extrem de uşor manipulabili. Şi nu este chiar aşa?

Inteligent şi conştient sau prost şi inconştient, omul este oricum mijlocitorul între Cer şi Pământ, între lumea liberă şi cea constrânsă de gravitaţie. Este singurul capabil să manifeste “Cerul” în fiinţa sa, aici, pe Pământ.

©danielamariamarin

 

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.