24 august 2013

 24 august 2013

–          Nu mai ştiu cine sunt, înţelegi? Nu pot să cred c-am fost în stare de-asemenea lucruri! Nu pot să cred! Nu mai ştiu nici cine sunt, nici ce rost mai am pe pământ!… Am simţit, înţelegi, am simţit ura! În 50 de ani eu n-am cunoscut ura. Acum am trăit-o. Şi cred că dacă n-ar fi fost fiul meu lângă mine, eram capabil să-i fac mult rău omului ăluia. Şi nu-nţeleg de ce. Nu-nţeleg cum a putut provoca în mine asemenea furie, ură… nu-nţeleg de unde au răsărit toate!…

–          Spuneai că domnul acela era bolnav psihic.

–          Da, aşa se pare. Oricum, ne-a spus că făcea tratament psihiatric.

–          Atunci există o explicaţie. Din nefericire, persoanele care suferă de boli psihice sunt un mediu prielnic pentru orice altă minte, conştiinţă, entitate care le poate folosi după bunul plac, tocmai pentru că nu mai au cum să se apere, nu mai au discernământ. Prin asemenea bolnavi se pot manifesta multe urâciuni şi cred că tot ceea ce a făcut întâlnirea asta a fost să-ţi ofere şansa ca tu să cunoşti ce se ascunde prin tine, care îţi sunt vulnerabilităţile, care sunt portiţele de rezonanţă. Ai avut şansa să dai piept cu marea umbră, care, evident foloseşte frecvenţe foarte joase şi mai ales tehnica învăluirii. O persoană bună, caritabilă, va fi uşor atrasă să se deschidă şi să încerce să ajute într-o asemenea situaţie. Numai că nu te poţi pune cu marea umbră dacă nu ai suficientă putere, suficientă iubire şi cunoaştere. Şi-n niciun caz de unul singur.

–          Domnule, dar nu pricep! Mie care nu-mi plac şi nu suport drăcuielile, exact asta am făcut. Am drăcuit şi am înjurat non-stop. Eu nu fac aşa ceva!

–          Prin empatie, însă, ai manifestat tot ceea ce se afla în acel mediu. Tot ceea ce era ascuns a fost evidenţiat prin reacţiile şi comportamentul tău. Dar asta nu te face pe tine “nevinovat”. Dacă ai putut prelua chestiile astea, înseamnă că ai avut unelte şi breşe ce au permis acest “cuplaj”, această conectare şi exprimare, externalizare sau proiectare. Tot în tine trebuie să cauţi, să vezi care îţi sunt butoanele de reacţie, pe ce anume s-a cuplat acea vibraţie.

–          Am avut o vară plină, într-adevăr, sunt şi obosit, am avut multe prin care am trecut vara asta.

–          Dar asta nu e de la oboseală. Sigur că şi oboseala, somnul prost, favorizează stresul, depresia, pune presiune şi impinge omul la limite, dar nu este doar de la oboseală. Poate că te-ai crezut mai puternic şi infailibil, orgoliul tău te-a păcălit. Ai judecat pe alţii, ai fost pus în aceeaşi situaţie ca să vezi cum e, de fapt.

–          Da, recunosc, asta poate să fie adevărat. Dar nu credeam că mai pot să mă întorc în trecut sau să ajung să urăsc.

–          Din când în când avem de trecut prin teste de evaluare. Din când în când trebuie să dăm examene. Sunt nişte ocazii extraordinare pentru că ne arată exact ceea ce nu am reuşit să transcendem, ceea ce mai avem de rezolvat, de înţeles, de depăşit, de transformat. Mi se pare că te-ai întors într-un moment similar cu cel de-acum 6 ani. Probabil că acesta este codul tău personal, bucla personală, perioada de rotaţie în timp. Din 6 in 6 ani te-ntâlneşti cu şansa de a face ordine, de a schimba, de a rezolva anumite lucruri importante pentru sufletul şi viaţa ta, de a reveni la unitatea suflet-corp, la drumul tău, la menirea spirituală.

–          Da’ nu-mi poate ieşi din cap! Pur şi simplu, mi-a invadat mintea. Ori de câte ori îmi apare în minte, simt din nou furia, ura, se naşte în mine inclusiv dorinţa de a omorî, de a nimici.

–          În planurile mentale este foarte uşor să stimulezi anumite frecvenţe la nivel cerebral, să induci anumite stări, gânduri, să sugestionezi. Aşa se manipulează, se induc anumite nevoi, mode, tendinţe… Depinde de nivelul discernământului spiritual al fiecăruia. Spiritual şi nu raţional-mental.

–          Şi cum pot să mai scap, ce să mai fac eu acum?…  Nu pot decât să-mi doresc să nu mai fiu!

–          Şi dacă mori, crezi că scapi?

–          Nu ştiu, sper.

–          Din păcate, vremurile sunt de-aşa natură că mulţi se gândesc la plecarea din corp ca la o salvare, ba chiar aud că se sinucid din ce în ce mai mulţi. Ori ajung în situaţii extreme şi fac rău altora. Iar nebunia devine virală. Vrei să fii liber sau vrei să joci cum ţi se cântă? Căci dacă vrei să fii un spirit liber, nu cred că nu ştii că sinuciderea ţi-ar lua exact această libertate!

–          Nu ştiu, nu mai ştiu ce vreau. Am obosit, toate au luat-o razna. Nu mai pot şi nu mai vreau să trăiesc chestia asta care nu se mai poate numi viaţă.

–           Sigur, ai dreptate. De-aceea trebuie să faci o schimbare. Să-ţi faci viaţa aşa cum ţi-o doreşti, să te aduni, să te mobilizezi, să-ţi construieşti viaţa aşa cum ţi-ar plăcea să fie. Mai întâi, însă, trebuie să-ţi recunoşti golurile, să-ţi repari atitudinea şi să-ţi schimbi mentalitatea. Tu care eşti un pozitivist, un om cu o voinţă de fier, aşa cum ai dovedit-o şi în trecut, când ai făcut o schimbare la 180 de grade, ai această putere şi acum. Pe-asta nu ţi-o poate lua nimeni. Este o calitate a ta. Aminteşte-ţi, ce ai făcut atunci de a fost posibilă evoluţia ta spirituală, schimbarea ta şi a vieţii tale?

–          Păi, am vrut, şi am crezut!

–          Corect!

–          Dar acum, nu ştiu dacă mai pot. Am îmbătrânit.

–          Ia vezi, mai bine verifică direct dacă mai poţi. Nu scoate chestia asta din mintea despre care spuneai că-ţi este infestată şi cotropită. N-are cum să-ti dea un răspuns corect, adevărat.  Mai bine pune-te la încercare în experienţă directă. Şi ignoră mintea cea virusată. Intră in tine şi caută adevărul, iubirea, lumina, înţelepciunea, caută-ţi scânteia divină pe care ai apucat s-o recunoşti. Şi-apoi, după ce te vei ţine de această dorinţă, de acest plan, cu toată puterea, cu toată voinţa, cu toată credinţa, vom putea vedea cu adevărat ce poţi şi ce nu poţi acum.

–          Ai dreptate. Numai că m-am gândit, c-am auzit cuvintele tale, şi deja simt din nou în mine ceea ce era frumos, iubirea, lumina, bucuria, credinţa mea în Iisus, în învăţătura lui, în prezenţa lui. Aşa voi face.

–          Nu uita de smerenie! Nu uita că singur nu te poţi pune cu umbrele. Nu pleca la drum singur, ci cu Dumnezeu, cu Iisus. Roagă-l să fie în faţa ta, în spatele tău, de-a dreapta ta şi de-a stânga ta. Şi asta-i tot pentru minte, ca să nu uite!

©danielamariamarin

 

Advertisements

About daniela marin

om human
Aside | This entry was posted in Cuvinte-Words, Dialogul de azi and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.