28 august 2013

28 august 2013

 –          De fapt, eu cred că odată cu avansarea asta prin ani ne prostim. Ceea ce ne înfierbânta în adolescenţă, ceea ce ne dădea curaj în copilărie, se pierde, se diluează, până când ajungem nişte poame acre, nişti adulţi acri, morocănoşi, isterici sau apatici, resemnaţi şi îmbolnăviţi de renunţări, de frustrări, de aplecarea capului ca să nu-l taie sabia.

–          Nu cred că o generalizare de genul acesta este potrivită.

–          Ba e foarte potrivită! Uită-te în jur câte minciuni plimbătoare şi afişătoare de “maturitate” ignoră orice mică pâlpâire de curaj! Nu doar că-şi învaţă copiii să fie la fel, dar îi mai şi apostrofează dacă încearcă să iasă dincolo de linia de “marcaj”. Parcă am fi vite marcate cu fierul încins, ca, dacă ne pierdem cumva de cireadă, să ne poată găsi, identifica şi aduce înapoi, la stăpânul care ne aşteaptă să creştem suficient de mult, să-i dăm suficient lapte, ca apoi să ne taie suficient de bine.

–          Dar ce s-a întâmplat? De ce eşti aşa de revoltată?

–          Sunt revoltată? Da, poate că sunt şi revoltată. Ar fi bine. Ar fi un semn de însufleţire. Mi-am amintit de mine, de cum eram când aveam 16 ani, mi-am amintit când am ascultat prima oară Pink Floyd, The Wall, de ce visam, de ce ştiam, de ce simţeam. Dar m-am şi săturat să tot aud oameni care se plâng, unii pe umărul altora, gândesc aceleaşi lucruri, dar nu fac nimic. Nu acţionează în niciun fel, nici măcar pentru viaţa lor. Teoria fără practică este inutilă. Să ştii lucruri şi despre lucruri şi să nu faci nimic cu ştiirea asta, este ca un calculator plin de fişiere nedeschise, un calculator pe care nu-l foloseşte nimeni.

–          Poate că în viaţa fiecăruia vine un moment când apare cineva care deschide calculatorul, va deschide rând pe rând fişierele, se va folosi de informaţiile stocate.

–          Şi dacă nu vine? Dacă nu vine nimeni să te folosească, să-ţi deschidă sertăraşele, să­-ţi citească mesajele, ce faci? Trăieşti şi mori degeaba?

–          Dacă asta a fost funcţia, tema ta, să aduni informaţii, să le stochezi, dacă nu ai avut cine ştie ce soft excepţional care să ruleze şi să se folosească de informaţiile acumulate, atunci poate că doar atât ai avut de făcut. Să înveţi să aduni informaţii.

–          Boring! Nu prea cred că poate să existe o asemenea temă de viaţă.

–          Aşa cum nici eu nu cred că e vreun om care doar să adune informaţii şi să nu le folosească deloc, să nu le pună în practică, să nu le transforme.

–          Dar procentul e foarte mic! Sigur că majoritatea oamenilor învaţă că ceea ce învaţă ar trebui să le folosească în viaţă. Dar modul în care învăţăm să învăţăm este foarte nepractic. Avem toate şansele ca tot ceea ce învăţăm, ce reţinem, mai degrabă, să ne prostească. Să se umple hardul cu atâta informaţie încât să nu mai aibă loc să ruleze programele.

–          Da’ ce-ţi veni aşa cu calculatoarele, cu revolta?…

–          Uite că­-mi veni! Îmi veni pentru că mă izbesc foarte des de lipsa de logică, de ilogic, de gândire nepractică sau a-practică. Mă tot minunez aşa de cum gândesc sau nu gândesc oamenii. Că sunt tineri sau mai vârstnici, nu contează. Aceeaşi lipsă de coerenţă logică. Şi asta pentru că avem profesori buni!

–          Ah, acum am înţeles! “We don’t need no education, we don’t need no thought control. Hey, teachers, leave them kids alone!”

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words, Dialogul de azi. Bookmark the permalink.