29 august 2013

29 august 2013

–          Am auzit că în ultimele două luni au fost din ce în ce mai dese cazurile de pierderi de sarcină. E-adevărat?

–          Din păcate, da. Foarte multe fete tinere pierd sarcina chiar în primul trimestru. Iar în ultimele două luni, zici că e epidemie! Nu ştiu ce să spun, nici cum să explic. Practic, n-avem o explicaţie.

–          Stresul, deviaţiile de câmp magnetic, exploziile solare ar putea fi nişte explicaţii?

–          Asta pentru tine şi alţii care studiază din perspectiva asta. Noi încă nu avem studii de corelare a influenţei modificărilor de mediu asupra sarcinii. Ne mai străduim noi, din câte mai ştim, din ce experienţă am adunat să le mai spunem mamelor să evite stresul, să fie atente la alimentaţie, să reducă consumul salamurilor şi cârnaţilor şi, în general, să încerce să-şi găsească alimente mai puţin afectate genetic. Şi rata copiilor cu autism a crescut îngrijorător de mult chiar şi la noi, nu doar în Occident.

–          Şi care crezi că este cauza?

–          Nici măcar nu-mi permit să cred. Mă uit doar şi încerc, în puţinul timp pe care îl am, să mai citesc articole din străinătate, să văd ce spun alţii. La noi lucrurile sunt încă departe de o legătură firească între cercetare şi practică. Chiar dacă se mai descoperă câte ceva sau apare câte un articol scris de unul de-ai noştri, e tare greu să auzi, să afli. Nu prea există timp pentru asta. Avem şi noi familiile noastre. Plec de la spital, mănânc repede ceva, mă duc la cabinet. Ajung acasă la nouă seara, asta dacă nu am vreo naştere sau dacă nu sunt de gardă. Când ajung acasă nu ştiu ce să fac mai întâi: mâncare, să pun rufe la spălat, să mă spăl pe mine, să mă pregătesc pentru a doua zi, să mai stau şi eu puţin cu soţul… dacă aş mai avea şi copil, zău că nu ştiu cum m-aş descurca!

–          Probabil ai renunţa la cabinet.

–          Nu, nu cred că am putea trăi doar din salariile noastre de medici. Ar fi chiar imposibil. Avem rata la casă şi la maşină, avem atâtea cheltuieli. Dacă ar mai fi şi un copil, ar fi şi mai multe cheltuieli. Numai ratele la bancă sunt 700 de euro. Noi câştigăm împreună aproape 1100 de euro. Cu gărzi cu tot. Numai benzina ne costă cel puţin 200 de euro pe lună. Mai avem de plătit gazul, apa, curentul, telefoanele…

–          Adică trăiţi într-un mare stress şi voi, doctorii.

–          Da’ tu ce credeai?

–          Că aveţi nişte salarii care să vă permită să fiţi cu adevărat liniştiţi şi concentraţi pe munca voastră, nu cu gândul la alergătura după bani. Dar mai faceţi voi şi ceva pe lângă, nu? Atenţii, plicuri…

–          Aşa pare. Şi nu pot să spun că nu este aşa, pentru foarte mulţi. Dar să nu-ţi închipui că eu iau bani de la bolnavi. Asta nu fac. Au şi-aşa de dat la asistente, pe medicamente, pe unele analize… Şi când ştiu asta, când mă gândesc la cât costă toate pentru un bebeluş, cum aş putea să mai iau ceva? Am mai primit cafea, parfumuri. Pe-alea, recunosc, le-am acceptat. Dar am şi dat din ele, şi pe la asistente, şi pe la prietene. Că dar din dar se face rai, nu?

–          Să se facă, dacă zici tu, că de iadul în care suntem cred că ne-am săturat cu toţii.

–          Aşa că, pe de-o parte, chiar mă gândesc uneori şi mă sperii singură de ce gândesc, dar la ce să mai vină copiii pe lumea asta?

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words, Dialogul de azi and tagged , , . Bookmark the permalink.