Pacea omului cu sine

“Nu vom găsi desigur în istoria oamenilor multe perioade lipsite de războaie. Totuși, nu putem nega că ei își doresc pacea,  și imediat ce un război izbucnește, mulți credincioși se îndreaptă spre Domnul cerându-I să-l oprească! Este foarte bine, dar este o altă problemă dacă aceste rugăciuni îl ating pe Domnul. Nu este problema Lui să oprească războaiele declanșate de oameni, ei trebuie să găsească modalitățile de a renunța la dispute. Este de înțeles să se roage, dar ar face mai bine să se roage pentru ca experiențele îngrozitoare ce le-au făcut să le servească drept lecții!
Dacă oamenii nu învață înțelepciunea, să nu se bazeze pe Domnul pentru a-i opri din prostiile lor! Ei se roagă: „Doamne, dă-ne pacea!” închipuindu-și că El este nerăbdător să vadă cum se încheie un război. Deloc, Dumnezeu este foarte răbdător, El le răspunde: „Învățați să discerneți tot ce constituie în voi un factor de conflict. În ziua în care fiecare va înțelege eforturile ce le are de făcut pentru a deveni mai cumpătat, mai cinstit, mai generos, pacea va veni în sfârșit. Aceasta depinde însă de voi, nu de mine.””
Omraam Mikhaël Aivanhov  (www.prosveta.com)

Mare înţelept domnul Aivanhov! L-am iubit din prima clipă, de la primul paragraf citit în urmă cu mai bine de 10 ani. Şi de-atunci am tot recomandat cărţile lui. Unii ar putea spune, “cum, tu care ai editura ta, să recomanzi cărţi de la alte edituri?” Dar e firesc! Ceea ce are valoare pentru evoluţia spirituală a omului trebuie recomandat, trebuie promovat. Şi m-am bucurat de fiecare dată când am descoperit cărţi folositoare, indiferent de ce editură au fost ele tipărite. Cred că acesta este modul în care ar trebui să gândească şi să acţioneze orice persoană, cu-atât mai mult una care este conştientă sau simte că trebuie să sprijine cumva procesul trezirii şi al evoluţiei spirituale pentru cel puţin comunitatea din care face parte.

Dacă nu ne-am născut degeaba în neamul ăsta românesc, dacă înţelegem că toate au un rost şi nimic nu este întâmplător, atunci poate că ne vom schimba şi perspectiva aceasta critico-laşă, moştenită probabil de milenii, ori dezvoltată datorită intersectării cu atâtea alte neamuri: romani, turci, greci, ruşi, unguri, austrieci, nemţi… şi câte or mai fi. Pentru a putea rezista, a trebuit să se adapteze. Românul (neromân încă) de-acum 1000 de ani a învăţat tot ceea ce era de învăţat de la cei care veneau peste el să-l cucerească, să-l conducă, să-i ia bunurile, să-l controleze, să-l domine. Pentru a supravieţui a învăţat nu doar să-şi plece capul că să nu-i fie tăiat de sabie, dar a învăţat să trişeze, să înşele, să mintă, să trădeze. Poate că ştia şi înainte, n-avem cum afirma că toate astea le-ar fi preluat empatic de la alţii. Că doar oameni erau şi ei. Dar, dacă ţi se arată că oricât ai fi de sincer, de deschis, de curat, drept şi cinstit, tot alţii sunt peste tine, ţi-ar trebui o mare putere spirituală pentru a nu te lăsa “cotropit” pe dinăuntru, pentru a nu-ţi pierde sufletul, pentru a nu ţi-l vinde. Această tărie spirituală este fundamentul acelei tării morale, al verticalităţii de care neamul românesc pare să fi uitat demult. Desigur, s-au născut  întotdeauna, poate chiar în fiecare generaţie, trupuri capabile să susţină valorile şi virtuţile sufletului, ale spiritului. Căci nu orice trup poate susţine frecvenţele înalte şi complexe ale înţelepciunii. Trupurile, adică şi minţile oamenilor, modul în care învaţă să gândească şi să acţioneze sunt de transformat, trupurile trebuie să se înţelepţească şi-atunci pacea ar fi o stare naturală, firească.

Dezechilibrul şi uneori chiar antagonismul dintre corp şi spirit face ca lupta şi războiul să se manifeste, tacit şi nebăgat de seamă, chiar în interiorul fiecărui om. Astfel, războiul există în chiar alcătuirea omului: corp-spirit. Când omul va face pace cu el însuşi şi cu Dumnezeu, atunci va fi pace şi între oameni. Când spiritul-sufletul va fi în armonie şi în pace cu trupul-mintea pe care le locuieşte, când vor face cu adevărat o echipă, când nu vor mai fi diferenţe insurmontabile, atunci nu vor mai exista conflicte între oameni care să nu poată fi rezolvate.  Va fi suficientă simpla recunoaştere, conştientizare, aducere aminte că toţi suntem oameni, că toţii avem un trup pe care să îl folosim temporar, un trup pe care ar fi bine să nu-l ignorăm, dar nici să­-l ridicăm în slăvi, un trup format din istorie, din trecut, din energia câmpului conştiinţei planetei pe care am venit să învăţăm. Buna înţelegere dintre oameni, respectul, onestitatea, ar fi calităţi fireşti şi nu extraordinare cum aproape că sunt deopotrivă cu cele paranormale. A respecta şi a iubi un dumnezeu fără să-i recunoşti prezenţa in tot ceea ce te înconjoară, mi se pare o blasfemie. Iar dacă-I recunoşti prezenţa şi fiirea lui Dumnezeu, cum să mai întorci arma către altul, fie el om, animal, cum să omori un alt aspect al Dumnezeului în care crezi?

Cuvântul a ajuns cea mai teribilă armă. A ajuns a fi folosit pentru a ucide, pentru a îndepărta, pentru a trăda, pentru a minţi, pentru a răni sufletul. Cuvântul s-a pierdut de Cuvânt! Prin chiar multele scrieri ce stau la baza istoriei, a cunoaşterii, ce alcătuiesc tradiţia colectivă, scrieri-păreri sau chiar mesaje inspirate traduse, însă, în cuvinte prin intermediul cortextului uman, folosindu-se de bagajul intelectual al mesagerului, oamenii au menţinut războiul, opoziţia, adversitatea. Cuvântul s-a opus Cuvântului!

Fiecare trup este limitat şi fiecare suflet ajunge să fie limitat în această interacţiune cu materia şi mediul de experienţă. La trufie se ajunge din neputinţă. Senzaţia sau conştienţa neputinţei, a micimii, a limitării împinge omul să lupte împotriva ei, să-şi dezvolte mintea mai mult decât sufletul tocmai pentru a scăpa de complexul inferiorităţii or al limitării sale. Îl impinge să se agaţe cu furie de viaţa în corp tocmai pentru că nu ştie că este mai mult decât această viaţă, mai mult decât acest corp, că este un duh călător prin experienţe, prin spaţii, că este, într-adevăr, lumină din lumină.

©danielamariamarin

 

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words and tagged , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.