30 august 2013

30  august 2013

 

–          Da’ tu chiar nu poţi să respecţi zilele? Tu nu vezi că scrii pentru 30 august când e deja 31?

–          De ce să fie 31? E noapte, pentru mine ziua de lucru nu s-a încheiat. Când mă trezesc din somnul de noapte începe o zi. Când mă culc, se încheie.

–          Bine, dar calendarul spune altceva!

–          Calendarul, ca şi ceasul sunt nişte convenţii stabilite de oameni pentru a-şi ordona şi număra clipele vieţii. Continuitatea vieţii continuă, ca să zic aşa, şi fără de calendare sau ceasuri.

–          Şi, adică ţie nu-ţi pasă dacă e 30 sau 31?

–          Ba da, îmi pasă, mai ales atunci când este o dată specială, când este ziua de naştere a cuiva drag. Îmi place chiar foarte mult şi mi-aş dori să ţin minte multe date de naştere, a multor oameni dragi, dar nu prea reuşesc. Îmi mai pasă  şi când trebuie să fac diverse lucruri în care sunt implicaţi şi alţii, când am întâlniri şi alte ocazii ce implică respect, responsabilitate, chestii de-astea.

–          Şi nu simţi nicio apăsare, aşa, nicio presiune… nicio jenă?

–          Că-mi public dialogul pentru ieri, azi? Asta mă întrebi?

–          Da.

–          Ei, nu ştiu dacă simt vreo jenă sau nu, dar este blogul meu şi îmi permit. Dacă era vorba despre altceva sau altcineva, m-aş fi străduit mai mult, fii sigură.

–          Şi, totuşi, n-ai de gând să ajungi la zi?

–          Ba da, acum mă duc să mă culc şi când mă voi trezi voi fi la zi!

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words, Dialogul de azi and tagged , , , , . Bookmark the permalink.