31 august 2013

31 august 2013

–          Hei, La Mulţi Ani!

–          Da, mulţumesc. Te-am sunat să-ţi povestesc ceva incredibil. Am ajuns şi eu, în sfârşit la Sarmisegetuza Regia. Frumos, o atmosferă inedită, deşi am mai întâlnit cumva aerul ăsta şi în Irlanda. Atâta doar că acolo nu existau jandarmi care să te împiedice să atingi pietrele.

–          Ce jandarmi?

–          Cetatea e păzită de jandarmi. Nu ai voie să te apropii de nicio piatră, nu ai voie să intri în cercul ăla, n-ai voie nimic in afară de “activitatea de vizitare”.

–          Cum adică? Sarmisegetuza e plină de jandarmi?

–          Da. Şi, fii atentă. După ce mi s-a spus că n-am voie să ating nicio piatră, n-am voie să mă asez pe vreo piatră, n-am voie să intru printre spre stâlpii ăia, ceea ce, ok, înţeleg, mă duc să mă aşez pe iarbă, undeva la poalele dealului pe care-l cobori inspre platou. Mă aşez eu turceşte, închid ochii şi încerc să mă liniştesc, să respir aerul, să-mi fac curat în minte. Poate c-am stat aşa vreun minut jumate când, simt o mişcare a aerului pe lângă mine. Deschid ochii, un jandarm. “Ce s-a întâmplat?” îl întreb văzând că se oprise clar în faţa mea. Nici pe iarbă n-am voie să stau? ““Nu vă supăraţi, dar orice activitate în afara activităţii de vizitare este strict interzisă. ” Am rămas eu interzis pentru câteva clipe, încercând să înţeleg ce vrea să spună jandarmul din faţa mea. Şi până la urmă, întreb: “Cum adică? Păi eu vizitez, nu? Nu asta fac? Ce-nseamnă activitatea de vizitare?”  “Este directiva Consiliului Judeţean, îmi pare rău, dar orice altă activitate este strict interzisă. Şi activitatea pe care o făceaţi dumneavoastră este interzisă.” “Dar ce activitate făceam eu? “ “Activitatea de concentrare. Si aceasta este interzisă. V-am spus, este directiva Consiliului Judeţean!”

–          Nu pot să cred! Nu pot să cred!

–          Da, atât de uluit am fost, că m-am ridicat şi-am plecat. Asta se întâmplă azi la Sarmisegetuza, unde-ai vrut atât de mult să mă duci. Acum am ajuns. Probabil prea târziu ca să mă pot bucura de energia locului.

–          Imposibil!… Uluitor! Nu-mi revin! Nu pot să cred!

–          Da. Cu cât trece timpul, cu-atât mă apucă furia. Parcă treptat încep să înţeleg ce s-a întâmplat de fapt, ce se întâmplă cu noi. Azi mâine o să avem directive de genul “gândirea interzisă”, “lectura interzisă”, “privirea interzisă”… Nu mai ştiu cum se numea filmul ăla SF cu Tom Cruise sau, şi mai clar, serialul “Continuum”.  Camere video, sateliţi, mega maşinării ce manevrează câmpurile magnetice…  unde transmise pe frecvenţe potrivite să intre în rezonanţă cu cine ştie ce organe, cu creierul… Cum să te concentrezi? N-ai voie. Face rău primăriei.

–          Nu pot să cred!

–          Ba să crezi! Acum o oră s-a întâmplat. Este real, am trăit-o eu live, direct.

–          Activitatea de concentrare?… adică de meditaţie, probabil la asta se referea? Şi dacă se ducea acolo un preot şi-şi împreuna mâinile şi se ruga, veneau şi la el cu-aceeaşi directivă?

–          Nu ştiu, poate.

–          Adică este atât de puternică energia libertăţii acum încât orice mică meditaţie o poate activa în orice om?…

–          Nu ştiu. Poate. Tu ştii, că eu n-am apucat “să întreprind acţiunea de vizitare” până azi.

–           Înseamnă că se tem foarte tare dacă au băgat jandarmi acolo. Dacă au ajuns să dea directive!

–          Sau poate că permit doar unora să beneficieze de ce este acolo, c-am auzit că Oreste face o tabără zilele următoare la Sarmisegetuza Regia.

–          Da, o tabără de reconectare cu străbunii. Dacă au şi jandarmii în preajmă, probabil că le asigură securitatea liniei directe de conectare cu străbunii. Tot nu pot să cred! Uluitor! Doamne! Ce mai urmează?

–          Ce să mai urmeze? Alte asemenea directive.

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words, Dialogul de azi and tagged , , . Bookmark the permalink.