1 septembrie 2013

1 Septembrie 2013

–          Auzi, da’ am şi eu o întrebare: de ce se organizează azi, neapărat azi, 1 septembrie, această serie de meetinguri împotriva exploatărilor cu cianuri şi gaze de şist de la Roşia Montana şi de pe oriunde în România?

–          Păi, dacă acum câteva zile a semnat guvernul proiectul de lege, cât voiai să mai aştepte cetăţenii?

–          Despre Roşia Montana şi aceste probleme se ştie de câţiva ani. S-au semnat alte contracte şi legi mult mai grave, care au pregătit toată chestia asta cu mulţi ani în urmă. Au fost oameni care au tras semnale de alarmă şi atunci, şi n-au fost prea băgaţi în seamă. De ce azi e altfel? Pentru că e începutul anului bisericesc? Pentru că e ziua în care a început cel de-al doilea război mondial sau ziua în care Bulgaria a declarat război României? Ori pentru că începe Festivalul George Enescu? Sau poate pentru că era bine să existe mase de oameni şi creierele lor în zona asta pentru a le folosi în alte zone?

–          Nu-nţeleg ce vrei să spui.

–          Am şi eu o teorie de-asta, conspiraţionistă. M-a lovit aşa, deodată. Ştii, eu cred că preşedinţii de stat şi guvernele ţărilor ăstora mai mici, şi foste comuniste, nu prea au putere în ţara lor. Eu cred că odată ajunşi la putere, vine cineva în vizită şi le spune cum şi ce şi când să facă, ce trebuie să accepte neapărat, cum să-şi conducă ei ţara astfel încât să fie lăsaţi în scaune. Le dă o idée despre cam cum stă jocul de fapt şi unii acceptă cu gândul că sunt mai deştepţi şi lasă, că vor descurca ei lucrurile astfel încât să iasă bine. Şi dacă îţi aminteşti cum a fost decapitată Polonia pentru că o ducea tare bine şi n-avea împrumuturi peste tot, ci dimpotrivă, avea o economie înfloritoare, o să înţelegi ce-ncerc să spun. Nu face, domnule, nimeni, nimic de capul lui, fără de acceptul frăţiilor şi organizaţiilor ce stăpânesc toată structura asta!

–          Asta cred şi eu, din păcate. Mergem la vot să ne alegem o marionetă mai slabă sau mai grasă, cu o înfăţişare cât mai pe gustul nostru. Nu ne alegem conducători cu-adevărat capabili să ţină cu neamul, cu ţara. Parcă nu mai sunt asemenea oameni în ţara asta.

–          Nu, nu-i vorba că nu mai sunt. Asta nu-nţelegi: oricine ar fi, dacă ar îndrăzni să se opună, ar sfârşi într-un accident de avion, de maşină, de pneumonie de la glonţul rece sau de arsuri la stomac de la cianură. Chestia asta cu exploatarea subsolului ţării noastre, în special a zonelor din Apuseni, Dobrogea şi Moldova a fost impusă. Şi mai cred că ăstora de conduc cu acte ţara le-a venit ideea că singura modalitate de a evita realizarea planului impus din exterior şi susţinut şi din interior ar fi să iasă oamenii în stradă. Voinţa poporului, vezi doamne, să fie în ochii străinilor cea care îi împiedică pe ei să aplice directivele secrete şi impuse. Cam ca la revoluţia din ’89. Nu cred că e vorba doar de prostie şi şpăgi. E-adevărat că de prostie la nivel înalt nu ducem lipsă, ba chiar am putea exporta şi ne-am îmbogăţi, dar nu e doar prostie. Uite şi tu cum este formulată cererea acestor meetinguri. “Cetăţenii vor cere Comisiei Europene includerea proiectului de lege RMGC, votat de Guvern în 28. 08. 13, în următorul Raport de Progres al Romaniei din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare.” Băi, mă laşi?… Pentru asta ies românii în stradă? Păi de ce să ceară cetăţenii României să le verifice alţii un proiect de lege pe care chiar guvernanţii lor l-au făcut şi l-au semnat? De ce în Bulgaria s-a rezolvat simplu cu gazele de şist, de ce toată Europa refuză, numai noi, adică ai noştri, oricare ar fi ei, de orice culoare a steagurilor lor de teatru de marionete, nu au fost în stare să refuze? Păi contractele astea din zona explotărilor miniere au fost semnate de-acu’ 12 ani sau şi mai de demult, că nu reţin datele, dar ştiu că am citit un articol şi bănuiesc că mai există încă pe internet. Adică, iar trebuie să legifereze sângele românilor cine ştie ce revoluţie pe care să şi-o pună în palmaresul propriu vreun nou front al democraţiei? Câtă mobilizare, cu inserturi motivatoare, abil construite pentru a mişca oamenii din loc, sloganuri de tipul “curajul de a mai privi în ochi”,  “miza de conştiinţă a unei generaţii”…

–          Opreşte-te! Simt că vei ajunge într-un loc in care singura speranţă va rămâne plecarea din ţară.

–          Păi nu asta se vrea, de fapt?  Forţa de muncă, tinerii, nu sunt împinşi să plece în alte ţări? Nu de români au ei nevoie, ci de ţara asta, de ce e deasupra şi de ce e dedesubtul pământurilor pe care le calcă în picioare românii!  Până la anu’, că de la anu’ poate că nici nu le vor mai putea călca fără să plătească dări proprietarilor străini ce vor deveni stăpânii pământurilor binecuvantate.

–          Şi, adică tu vrei să spui că ce s-a semnat pe vremea lui Iliescu se încearcă a se repara acum?

–          Domne’ nu vreau să mai spun nimic! Ba da! Vreau să-ţi mai spun că avem noroc cu Festivalul Enescu, Cu muzica, cu marile spirite ce vor lumina Bucureştiul şi ţara asta timp de o lună. Poate-or aduce frecvenţele muzicii clasice oarece lumină în minţile noastre, oarece iubire prin inimile astea din ce în ce mai batjocorite. Poate vor sparge ele zidul iluziei.

–          Eu mă duc totuşi la meeting, şi dup-aia mă duc şi la concert. Am plecat. Salut!

–          Salut!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , . Bookmark the permalink.