3 septembrie 2013

3 septembrie 2013

–          Tu ai auzit, dragă, ce strigă tinerii seara pe străzi? Eu aşa ceva n-am mai auzit! Revoluţie culturală! Auzi tu! Cum adică revoluţie culturală? Ce vor, să schimbe cultura? Păi asta e imposibil. Asta ţine de trecut, de scriitori, de compozitori, de filosofi…

–          Ce crezi tu că-nseamnă cultura?

–          Păi… ce să-nsemne… Cărţi, concerte, filme, oameni care cunosc o mulţime de lucruri, care apar la televizor, la radio, care ştiu multe, care rămân în istorie…

–          Crezi c-ar putea să fie totalitatea valorilor umane, materiale şi spirituale ale unei societăţi?

–          Da, aşa!

–          Bun, şi-atunci cum să nu se poată schimba? Că doar şi societatea se schimbă, continuu, mereu, cu fiecare generaţie!

–          Da’ nu se schimbă printr-o revoluţie! Asta nu pricep, cum să faci o revoluţie culturală?

–          Multe ar trebui să se schimbe, dar poate că e vorba despre tipul, felul revoluţiei. Nu o revoluţie cu arme, cu violenţă, cu agresivitate, ci o revoluţie care se bazează pe raţiune, pe logică, pe inteligenţă, pe bunul simţ, pe respect, pe simţul civic, pe adevăr şi dreptate, pe adevăratul aur al ţării ăsteia: aurul uman, aurul spiritului acestor pământuri.

–          Ei, lasă, că i-am văzut eu la televizor! Au zis şi ei chestii urâte.

–          Când vezi atâta prostie şi răutate, parşivenie şi manipulare şi instigare e foarte greu să-ţi stăpâneşti revolta, ba chiar furia. Pe lângă inteligenţă şi cunoastere iţi trebuie mult, mult calm, multă iubire şi multă înţelegere. Trebuie să fii ca un Iisus pe cruce, să te rogi pentru cei care te scuipă şi te înjură şi-aruncă cu pietre în tine, să te rogi pentru ei pentru că ei habar n-au ce fac. Nu ştiu că sunt instigaţi, manipulaţi, că li s-a spus puţin adevăr îmbrăcat în multă minciună. Sunt inocenţi din punctul ăsta de vedere. Nu ştiu şi nici nu-i duce mintea la mai mult. C-aşa le-a fost educată lor mintea. Şi chiar dacă cei mai mulţi dintre tinerii ăştia par a fi chiar de vârsta lui Iisus, dar nu le poţi pretinde atâta putere.

–          Hai c-acum îi faci şi eroi!

–          Dar chiar sunt! Sunt cei mai demni urmaşi ai tinerilor ce şi-au dat viaţa în 1989.

–          Tu vorbeşti serios?

–          Bineînţeles!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.