4 septembrie 2013

4 septembrie 2003

–          Ieri a fost ziua în care s-a schimbat lumea.

–          Ce vrei să spui?

–          Exact ce-am spus. Ieri, 3 septembrie 2013 a fost ziua în care lumea s-a schimbat cu-adevărat.

–          Da’ ce s-a întâmplat?

–          Nu ştiu exact. Adică, de întâmplat s-or fi întâmplat multe pe faţa pământului, nu am cum să le ştiu eu, dar îţi zic eu că s-a luat o hotărâre care a înălţat lumea cu cel puţin o treaptă.

–          Ce treaptă?

–          O treaptă în sus pe scara evoluţiei conştiinţei.

–          De unde ştii?

–          Nu pot să-ţi spun.

–          Da’ măcar eşti sigură?

–          Aşa simt, aşa cred. N-ai văzut şi la noi ce vânt a fost? The wind of change has blown the Wall down. Vântul schimbării a suflat puternic şi a dărâmat zidul, a mutat din loc pătura grea ce apăsa invizibil peste capetele noastre. S-a mişcat pământul pe ici pe colo şi s-o fi inversat echerul. Acum e cu braţele-n sus. Nu mai înţeapă harta, nu mai izolează oamenii, nu mai ascunde altceva decât ceea ce a făcut. Ai să vezi, în viitorul apropiat, vor începe să se manifeste multe. Dar toate au pornit de-aici.

–           E ciudat, ambiguu, fără prea multă noimă ceea ce spui şi nu ştiu ce să cred.

–          Nu trebuie să crezi, trebuie doar să­-ţi deschizi ochii cu adevărat şi să vezi. Ochii fizici şi ochii minţii. Larg să-i deschizi, să poată vedea ceea ce spiritul proiectează acum liber. Lumina din ochii oamenilor liberi are, în sfârşit, spaţiul deschis.

–          Acum un an îmi spuneai despre Noul Om, că a venit şi s-a răspândit pe-aici, pe la noi, că se vor schimba toate. Dar felul în care s-au schimbat lucrurile anul trecut nu mi-a prea plăcut. Nici atunci n-am înţeles mare lucru, nici atunci nu mi-ai explicat.

–          Nu am cum explica. Dar ai răbdare şi bucură-te. Menţine o stare de bucurie şi încredere lăuntrică, indiferent de ce se petrece în jur. Cu iubire şi bucurie să-ţi proiectezi totul şi peste ceva timp vei vedea realizările.

–          Şi vrei să te cred pe tine, aşa, oricum, fără de explicaţii, fără de argumente…

–          Poţi să mă crezi sau nu. Este treaba ta ce faci. Fiecare îşi face treaba lui. Nu trebuie să crezi nimic. Nici in alte ocazii n-ai crezut, dar până la urmă ai văzut.

–          Da, cu alte chestii, mai concrete, nu pot să spun că n-ai avut dreptate. Dar chestia asta e… mă depăşeşte.

–          Ceea ce depăşeşte înţelegerea intelectuală poate fi înţeles doar cu spiritul.

–          Ok, o să încerc să fac o meditaţie. Să mă conectez la sufletul meu. Poate voi reuşi să mă bucur şi eu, că văd că tu eşti toată o bucurie.

–          Pe care sunt gata s-o împărtăşesc. Hai, deschide-te şi primeşte să fii şi tu bucuroasă. Molipseşte-te!

©danielamariamarin

 

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.