5 septembrie 2013

5 septembrie 2013

–          Ai ochi frumoşi! Foarte frumoşi. Nu-i aşa că are ochi frumoşi?

–          Aşa e. Are ochi frumoşi!

–          Ei, nu mă faceţi să roşesc!

–          De ce să roşeşti? Sau, hai, roşeşte, să vedem cum o să iasă şi mai tare în evidenţă ochii ăştia ca marea!

–          Vai, vă rog!…

–          Se spune că ochii sunt oglinda sufletului. Aşa ţi-o fi şi sufletul? Ca marea?

–          Hai, gata! Ai măgulit destul fata, nu vezi că deja e speriată de atâtea complimente?

–          Nu cred că e speriată de complimente. Speriată ar trebui să fie când se duce prin aeroporturi sau când se duce să-şi facă buletinul, că nici nu ştiu dacă şi la buletin, da’ ăştia acum îţi scanează ochii ca să-ţi ia amprenta sufletului. Aţi fost, domnişoară, scanată până acum?

–          Scanarea retinei, nu, nu mi s-a făcut până acum. Cel puţin din ce ştiu eu.

–          Să nu vă lăsaţi! Să nu-i lăsaţi să vă fure amprenta sufletului, că sunteţi tânără şi poate mai puteţi face şi altceva cu viaţa dumneavoastră în afară de muncă în folosul comunităţii.

–          Iar începi? Potoleşte-te domne’, lasă fata în pace! Nu-i mai băga prostii în cap.

–          Ce prostii? Mai citeşte şi tu pe net ce de descoperiri se-arată şi-ai să vezi că eu nu bat câmpii aşa cum crezi tu.

–           Ei, asta e acuma! Mie mi-ajunge că trebuie să vorbesc cu fiu-meu pe net, vrei să mai şi citesc?!… Las’că citeşte nevastă-mea tot felul de reţete, că m-a înnebunit. Enşpe mii de reţete pentru o prăjitură cu vişine, din enşpe mii de site-uri. Şi, ce crezi, că le face pe toate? Aş! A încercat una, nu i-a plăcut, tot la reţeta ei a revenit. Eu am televizorul meu şi-mi ajunge. Da’ mă bucur că ea stă pe net, că nu mă mai înnebuneşte cu emisiunile ei cu nora, soacra şi prietena. Acu’ io sînt stăpân pe telecomandă!

–          Dar să ştiţi că sunt multe informaţii pe internet foarte folositoare. Care nu se dau la televizor.

–          Domnişoară, la vârsta mea m-am săturat de informaţii. Toată tinereţea mea a fost plină de informaţii. Toată viaţa mi-a fost informată şi am informat-o cât s-a putut. Acum sunt la pensie. Vreau să mă distrez. Nu mai vreau să-nvăţ şi nici să înţeleg nimic. Oricum, totul a luat-o razna, aşa că, ce să mă mai chinui să-nţeleg? Cât oi mai avea de trăit, măcar să mă uit la televizor, la ce meciuri vreau eu, la ce emisiuni vreau, la ce filme îmi place mie, nu ei.

–          Aşa să faci! Şi să nu te mai întrebi de ce nu vrea fi-tu să se mai întoarcă în ţară. Păi nu se mai întoarce mă, că ce să vadă? Să te vadă pe tine uitându-te la televizor şi pe maică-sa căutând reţete de bucate pe net?

–          Pe mine vă rog să mă scuzaţi! Trebuie să plec. Mi-a părut bine. La revedere!

–          La revedere!

–          La ne-revedere, că nu cred că v-aţi dori să ne mai revedeţi. Mergeţi sănătoasă şi aveţi grijă de ochii ăştia frumoşi, că prea scânteiază şi se vede de la o poştă ce suflet mare sunteţi. Să nu vă lăsaţi! Şi să fiţi iubită!

–          Vă mulţumesc.

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , . Bookmark the permalink.