6 septembrie 2013

6 septembrie 2013

–          Să ne-nţelegem: eu n-am treabă cu politicienii. Pe mine mă interesează aerul şi apa de care am nevoie pentru a exista eu şi copiii mei şi copiii copiilor mei. Mă interesează pământul, solul în care cresc legumele de care am nevoie pentru a mă hrăni ca să existe corpul ăsta. Înţelegi?

–          Poate tu aşa gândeşti, dar restul, îţi spun eu, că totul e dictat din umbră! Ăştia de stau prin pieţe şi strigă şi bat din tobe strigă jos sistemul, jos capitalismul, ăştia fac jocurile cuiva! Tu nu vezi că fac glume pe seama politicienilor, cer demisia guvernului…

–          E cel mai simplu să ceri demisia. Nu demisia trebuie să le-o ceară, ci munca. Trebuie să le ceară să lucreze cu adevărat în slujba şi pentru binele poporului, că din munca poporului îşi iau salariile şi pe banii noştri se plimbă de colo-colo toţi politicienii, indiferent de partid. Eu cred că în sfârşit s-a trezit simţul civic, moralitatea cetăţeanului român. Că s-au făcut atâtea nenorociri pân-acum, dar uite, chestia asta deja e bomboana pe colivă. Oamenii ăştia sunt conştienţi de pericolele ascunse şi de nedreptatea acestei vânzări.

–          Păi, da, că mai spun că sunt şi vânzători de ţară cei care au semnat acordul ăsta.

–          După mine, chiar sunt. Toţi cei care, din 1992 încoace au falimentat orice întreprindere şi orice industrie, doar pentru a le putea privatiza pe nimic… Nu vreau să intru în paranoia cu cine a cumpărat, de fapt, fabricile şi industriile noastre pe aproape nimic, că ţi-am spus, dacă e să fii corect, corect, te duci mulţi ani în urmă şi constaţi că încă de pe vremea domnului Iliescu şi domnului Văcăroiu, ulterior Adrian Năstase s-au aprobat chestiile astea. Eu unul sunt sătul. Nu vreau decât să se oprească aici, nu vreau să-i trag la răspundere pe niciunul. Dreptatea o face Dumnezeu. Când or pleca pe lumea ailalată, fără nimic din ce-au agonisit aici, or să vadă ei.  Eu vreau doar să se oprească, să nu transforme ţara asta într-un deşert.

–          Ce vorbeşti, domne’? Da’ nu se pune problema aşa! Şi înainte s-a exploatat cu cianuri. Şi n-a mai ieşit nimeni în stradă. Ce, crezi că e nouă metoda? Şi pe vremea lu’ Ceaşcă se foloseau cianurile.

–          Şi gazele de şist?

–          Astea nu, sunt noi. Dar avem nevoie de independenţă energetică. Altfel ne mănâncă ruşii ca unsoarea pe pâine la micul dejun.

–          Că altfel, nu ne-ar mânca! Auzi, ia imaginează-ţi tu că pământul e corpul tău. Planeta asta toată este corpul tău. Şi tu vrei să ai mai multă energie, să poţi munci mai mult. Şi vine cineva şi-ţi zice: uite, dacă-ţi bagi apă cu presiune în cur, o să ai energie în cap. Ce faci, îţi bagi?

–          Haha, vrei să mă prinzi, ai? Păi crezi că eu sunt prost ca ăia de-au făcut sex la întreprindere şi ca să fie şi mai tare, i-a vârât şi furtunul cu aer cu presiune? Bă, io nu-s prost, aşa să ştii! Nu faci tu cu mine presupuneri de-astea!

–          Eu n-am zis că eşti prost. Pur şi simplu am încercat să-ţi dau o idée despre cum stă treaba cu exploatarea gazelor de şist. Nu-i suficient că planeta asta e găurită şi sfârtecată peste tot, în goana după petrol şi gaze şi minereuri şi metale şi diamante şi mai ştiu eu ce? S-o mai găurim şi noi aici? Dar, dacă tâşneşte lavă, dacă se revoltă vulcanii, dacă se surpă pământul…

–          Mai lasă-mă cu dacă-urile tale! Nu ştiu, nene! Nu mai vreau să ştiu nimic! Vreau linişte! Vreau să-mi trăiesc viaţa mea liniştit.

–          Şi cine te împiedică? Poţi ignora tot ceea ce este în jur şi-ţi poţi trăi viaţa aşa cum vrei tu.

–          Cum să ignor, mă? Cum să ignor când toată lumea se agită şi peste tot n-auzi decât “NU Proiectului Roşia Montană”?

–          Sunt oameni care-şi văd de interesele lor, ignorând ceea ce aud în jur.

–          Chiar sunt? Crezi că e cineva care chiar poate ignora tot ceea ce este în jur?

–          Nu ştiu dacă poţi ignora chiar tot ceea ce este în jur, dar în apropierea ta, da, cred că poti ignora. Fiecare alege ce vrea să audă, cum vrea să audă, ce să creadă, cum să trăiască… aşa că…

–          De parcă eu aş fi ales să mă nasc aici! Hai că mă enervezi, deja! Păi, eu am ales să vrea ăştia să vândă aurul ţării? Eu am ales să vrea ăştia să înnebunească populaţia, să mărească preţurile, să ne-mpuie capu’ cu toate promisiunile? N-am ales io, mă!

–          Dar cine a ales şi alege în locul tău?

–          Ia mai lasă-mă, că m-ai înnebunit şi tu! Du-te şi strigă acolo, învaţă-i pe-ăia ce să aleagă, nu pe mine!

–          Scuză-mă, te rog. N-am vrut să te înnebunesc. Hai că plec. Salut!

–          Noroc bun!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.