9 septembrie 2013

9 septembrie 2013

–          Mi-e ciudă că oamenii nu înţeleg încă puterea cuvintelor, puterea de viaţă şi de moarte a gândurilor, de-aia mi-e ciudă!

–          Ba cred că o înţeleg, o trăiesc pe pielea lor. Sigur, nu chiar aşa la extreme, deşi în viaţa fiecăruia se întâmplă şi câte-o poveste din asta mai la extrem. Fie că se termină o relaţie frumoasă din câteva cuvinte aiurea, fie…

–          Nu mă refer doar la cuvintele rostite. Ci la acelea din spatele frunţii, la cuvintele cu care-şi scriu viaţa, evenimentele vieţii, sentimentele, stările, absolut tot.

–          Pentru că încă nu ne învaţă nimeni că totul este energie, că orice se manifestă într-un câmp electromagnetic are o frecvenţă şi poate intra în rezonanţă cu o frecvenţă similară din alt câmp, că suntem nişte antene de recepţie, dar şi de emisie…

–          În schimb ne învaţă în continuare că suntem sclavi, că suntem masă de manevră sau cantitate neglijabilă, prostime…

–          Hai, ieşi din frecvenţa asta, că nu foloseşte la nimic! Dimpotrivă.

–          Da, aşa e. Uite că tot mă las afectată, încă mă fură, mă păcăleşte iubirea.

–          Iubirea?!… Cum adică iubirea?

–           Păi, dacă nu mi-ar păsa, crezi că m-aş mai gândi, aş mai observa eu manipularea asta? M-ar mai afecta? Iubirea asta umană, încă limitată de gândirea duală, este tare păcătoasă. Iubirea ce trece prin sângele cald capătă alte trăsături.

–          Dar e firesc şi normal să fie aşa. Că doar eşti om.

–          Da şi nu. Cobor în suferinţa pentru suferinţa lor. Şi asta nu foloseşte prea mult. Sigur că sunt om, dar dacă tot am avut şansa să înţeleg şi altceva, şi dacă tot n-am plecat atunci când puteam s-o fac, dacă am rămas înseamnă că trebuie să fac ceva.

–          Atunci retrage-te, ieşi din lumea asta şi stai undeva ascunsă, roagă-te, meditează, transmite unde de iubire dacă tu crezi că aşa poţi fi mai degrabă de folos.

–          Nu ştiu. Poate voi face şi asta. Toate la timpul lor.

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.