10 septembrie 2013

10 septembrie 2013

–          Astăzi se vor întâmpla lucruri triste. Care mă vor întrista.

–          De ce spui asta?

–          Aşa simt.

–          Şi nu poţi schimba percepţia asta? Nu te poţi reprograma, nu poţi să modifici?

–          Parţial.

–          Parcă spuneai că nu vei mai da importanţă lucrurilor triste sau urâte, că nu le vei mai pune în cuvinte, nu le vei mai da putere.

–          Da, aşa şi încerc. Dar senzaţia asta durează de mai bine de 12 ore. Am încercat s-o transform fără să mă adâncesc în căutarea sensului existenţei ei, numai că n-am prea reuşit. Este puternică. Sau eu sunt slabită.

–          Atunci poate că ar fi bine să încerci să vezi despre ce e vorba, să cauţi originea ei?

–          Din nou, trădarea. Oamenii se trădează pe ei înşişi, se trădează între ei, îşi trădează sufletele. Îl trădează pe Dumnezeu. Pământul reacţionează şi el, că n-are încotro.

–          De unde vine trădarea? Ce este trădarea?

–          Este o reacţie venită din frică, din slăbiciune, ca şi răutatea. Se poate ascunde sub masca unei false puteri, în spatele dorinţei de putere, de succes, de faimă sau pur şi simplu a orgoliului de a avea dreptate. Este o reacţie a minţii, a aşa-zisei raţiuni. Gândeşte-te că dacă faci presiuni asupra unui om, ameninţându-l că-şi va pierde serviciul, este suficient. Frica de moarte, de suferinţă, teama că-şi va pierde ceea ce are, că va pierde ceea ce a adunat, că nu va putea să facă faţă acestei schimbări, că nu-şi va găsi altă rezolvare pentru existenţa corpului, îl poate face să renunţe la idealuri, la prieteni, la verticalitate şi, chiar şi mai grav, la iubire. Va prefera să sufere, să se sfârtece pe dinăuntru, să-şi dea sufletul la o parte, să şi-l vândă pentru că aşa îi spune mintea, societatea, lumea…

–          Şi dacă pui o lumină puternică peste masca asta, oare nu se topeşte? Nu s-ar putea să se topească sub lumina adevărului? N-ar putea lumina şi puterea spiritului să oprească mecanismele automate ale minţii măcar atât cât ar fi necesar pentru a se manifesta această conştienţă?

–          Teoretic şi practic funcţionează la nivel individual. La nivel colectiv este puţin mai complicat. O revelaţie colectivă este ceva extrem, extrem de rar. Este necesară o putere mare, de-aceea e nevoie să se adune cel puţin doi pentru o intenţie, o idee, într-aceeaşi rugă. Dar acei doi trebuie să facă unul, să fie unul pentru ca marea lumină să se manifeste.

–          Cum orice intenţie sau rugăciune este recepţionată şi, mai devreme sau mai târziu împlinită, bănuiesc că avem de-a face cu marea de neîncredere, de pesimism, de necredinţă a mulţimilor care îngreunează, care trage în jos, nu?

–          Da, şi asta!

–          Şi mai ce?

–          Pentru a da la o parte cortina din jurul Pământului, pentru ca lumina să lumineze trebuie să se manifeste simultan, din mai multe locuri. Aceleaşi intenţii, inimile deschise către adevăr, toate avându-şi rădăcinile în iubire, în autentică iubire, să cânte acelaşi cântec. Acest lucru este împiedicat. Tot aşa cum orice scânteie de adevăr spiritual este remarcată imediat şi pentru a o ascunde, se creează un nor negru, se adună muştele negre în roiuri zburând cu viteză în jurul ei. Aşa o izolează, dacă nu chiar o sufocă. Ori cel puţin îi denaturează mesajul. Îl deviază, il deturnează. Cum, de altfel, poţi observa oriunde există o adunare de oameni care cer ceva.

–          Da, ştiu. Imediat se încearcă preluarea ideii, transformarea ei şi folosirea energiei colective în alte scopuri.

–          Se pun bariere rezonanţei.

–          Păi, ok, atunci hai să intrăm în rezonanţă cu tristeţea ta şi prin puterea noastră măcar s-o transformăm, s-o împingem către cealaltă extremă. Putere cât pentru a rezona în câmpul dualităţii sigur avem. Poate nu vom reuşi să ajungem mai sus, dar aici, tot putem face ceva. Şi, cine ştie, poate că vom putea şi mai mult. Dar trebuie să facem ceva, nu să stăm cu mâinile în sân, să ne uităm cum ne copleşeşte!

–          Ai dreptate! Hai!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.