16 septembrie 2013

16 septembrie 2013

–          Doamne, în ultima vreme pleacă tot mai mulţi dintre noi!

–          Pleacă, ce să facă? Dacă nu fac faţă schimbării, atunci sufletele pleacă, măcar să nu fie prinse între planuri când o veni desprinderea.

–          A mai murit cineva drag, mama unei prietene din liceu. O ştiu de când aveam 15 ani, îţi dai seama?… O femeie frumoasă, puternică, a trecut prin atâtea suferinţe, boli, operaţii, dar a supravieţuit. Ca să facă aşa, tam-nesam, o tumoră cerebrală. Nici măcar nu ştia. I-au descoperit-o accidental. Au operat-o, dar tumora s-a refăcut extrem de rapid şi mult mai agresiv.  În patru luni s-a stins.

–          Dumnezeu s-o ierte şi s-o odihnească în pacea şi-n iubirea Lui!

–          Parcă ar fi epidemie de tumori cerebrale, c-am mai auzit de câteva cazuri.

–          Şi eu. Îmi spunea cineva că asta s-ar traduce printr-o incapacitate de a-şi schimba gândirea, de a schimba modul în care gândesc, de a uita, de a accepta şi de a-şi construi viaţa de care are nevoie sufletul.

–          Cauzele astea spirituale ale bolilor ar trebui explicate de doctori, dimpreună cu tratamentele recomandate. Ştii, odată am vorbit cu un preot cu har vindecător, şi l-am întrebat cât durează starea de bine, de sănătate după ce pleacă oamenii de la el, dacă nu-şi schimbă gândirea, dacă nu rezolvă cauza spirituală. Şi mi-a confirmat că nu mai mult de doi ani. El le spunea şi ce să facă, unde să privească în viaţa lor, dar nu poate nimeni să facă în locul tău aşa ceva.

–          Aşa e. Dacă nu ajungi să înţelegi singur, dacă nu reuşeşti să te smulgi din închisoarea gândirii şi a atitudinii ce ţi-a adus boala tocmai ca să înţelegi, să vezi, să schimbi, nu poţi să te vindeci de tot. Boala este o şansă care ni se oferă tocmai pentru a vedea ceea ce altfel nu putem sau nu vrem a vedea.

–          Vindecarea este un proces foarte complex ce porneşte de la limitările gândirii şi ajunge până la adevărata iubire a vieţii, a corpului pe care-l ai, a talentului cu care ai venit aici să faci ceva.

–          Dar şi dacă ai de plătit din urmă… nu prea ai cum să scapi.

–          Eu cred că ceea ce moşteneşti din plămada fizică, karma corpului ca să zic aşa, se poate transforma printr-o autentică lucrare spirituală. Şi-atunci, rămâi doar cu hainele tale. Cum le păstrezi, aşa le ai. Mai pătate, mai rupte, dar sunt doar ale tale, nu mai porţi şi zestrea strămoşilor pe tine. Greşeşti, ţi se oferă şi ocazia să repari. Dar n-am acum chef să vorbesc despre asta. Mă duc să aprind o lumânare pentru doamna Silvia. Şi să mă rog ca sufletul ei să ajungă la Lumină, la Dumnezeu!

–          Aşa să fie!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s