18 septembrie 2013

18 septembrie 2013

–          Poate ţi-ar prinde bine să mai citeşti şi tu o carte!

–          De ce? La ce mi-ar folosi?

–          Să mai înveţi tot felul de lucruri, să afli, să ştii, să vezi şi tu ce gândesc şi cum gândesc alţii.

–          Şi nu asta fac tot timpul? Mă uit la televizor, mă uit pe net, mă uit şi la oameni, de ce-aş mai citi şi cărţi?

–          Cărţile, şi mai ales lectura în sine, sunt altceva. Nu ştiri, nu bârfe, nu cancanuri…

–          Ei, nu? Dar ce, în “Ion” nu sunt bârfe, cancanuri, revoluţii, ciolane de ros sau de umflat?

–          Asta e ultima carte pe care ai citit-o tu?

–          Cred. Nu mai ştiu exact, dar ştiu că mi-a trebuit pentru bac.

–          Ai citit toată cartea?

–          Nu. Am citit un rezumat şi pasajul ăla erotic. Am mai citit eu nişte cărţi de-atunci, dar nu le mai ştiu titlul. Ştiu că una era cu francmasoneria, alta era despre secretele femeilor, dar am citit si pe net. Am găsit pe net tot felul de chestii. Ce să mai dau bani pe cărţi? Chiar nu mă dau banii afară din casă. Mai bine beau două-trei beri cu prietenii.

–          Uite, îţi fac eu cadou cartea asta, care valorează mai mult decât trei beri, dacă-mi promiţi c-o citeşti.

–          Ce carte?

–          “Putere versus Forţă”.

–          Sună bine. Ia să văd!… Ah, dar are scheme, ce-s astea? Dacă a atunci b, rezultă c… factor atractor… asta e o carte de fizică?

–          Nu. Este o carte despre cum funcţionează treburile în lume.

–          Hai, măi, mă laşi?!… Nu există carte care să explice cum funcţionează lumea. Dacă ar exista o asemenea carte, cu siguranţă s-ar scoate din librării.

–          Păi, nici asta nu e prea dorită de librării, ca şi surata ei, “Adevăr versus Falsitate”, de acelaşi autor.

–          Sună bine titlu’! N-o ai şi pe-asta?

–          Ba da, o am. Ţi-o dau şi pe-asta, dar după ce-o citeşti pe prima.

–          Nu poţi să­-mi faci un rezumat?

–          Nu. Şi ştii de ce? Pentru că te-aş văduvi de o mare valoare: cititul, lecturarea textului cu propria ta voce.

–          Aoleu, vrei s-o citesc cu voce tare?

–          Nu. Vocea ta interioară, despre asta vorbesc. Despre acea voce care dialoghează în tăcere cu vocea autorului.

–          Nu mai înţeleg nimic! E audio book?

–          Nu.  E vorba despre faptul că poţi percepe vocea autorului, felul în care exprimă el anumite lucruri, ba chiar şi intonaţia, dacă eşti deschis şi atent. Valabil pentru orice autor. Pentru că atunci când citim nu este antrenată doar zona din creier responsabilă cu cititul. Trebuie să şi înţelegi ce citeşti, şi asta trezeşte la viaţă tot creierul. În felul ăsta n-o să îmbătrânească,  o să rămână tânăr şi în formă.

–          Vorbeşti de parcă ar fi muşchi, creierul ăsta!

–          Păi, e şi el un fel de muşchi care trebuie antrenat. Şi-o parte importantă a antrenamentului este cititul.

–          Ok, o să-ncerc să citesc. Dar dacă nu înţeleg sau mă plictisesc, să nu te superi.

–          Cum să mă supăr? Nu mă supăr. Şi dacă te pot ajuta cu vreun răspuns, sunt gata oricând.

–           Şi dacă ce aflu din cartea asta e ceva ce ştiu deja, mi-o dai pe cealaltă?

–          Ştii ce? Uite, ţi-o dau acum. Dacă asta te atrage pe tine mai mult, înseamnă că asta îţi trebuie. Poftim, ia-o! Dar o citeşti, da?

–          Ţi-am promis, o citesc! Eu sunt om de cuvânt!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s