21 septembrie 2013

21 septembrie 2013

–          Stai să­-ţi povestesc, că asta chiar a fost tare! La scurt timp după ce m-am trezit, a-nceput să mi se zbată ochiul stâng. Tu ştii că asta nu-i chiar de bine pentru mine. Peste noapte am avut un vis ciudat din care m-am trezit, pentru că se lucra intens pe frecvenţe joase. Ştii că nu-mi place cuvântul, dar chiar erau din alea, diabolice. Intenţiile erau de stârnire a fricii, intimidarea, perturbarea corpului fizic. Când am văzut că îmi mai dă semne şi ochiul,  mi-am zis că trebuie să fiu atentă, chiar foarte atentă. Mă gândeam că poate iese ceva prost la spectacol. Am avut  repetiţie pe scena mare la prânz. Totul a fost în regulă. Mai trec vreo două ceasuri şi-ncep să simt că fuge pământul. Aerul pulsa. Îmi tot ziceam că totul va fi bine, dar energia creştea, aveam din ce in ce mai des semne pe creştetul capului, simţeam clar modificări mari de câmp magnetic. Şi, cum simţisem pericol de cutremur şi cu-o zi înainte, încercam să-nţeleg cât de grav poate fi, cam în ce zonă ar putea să planeze de fapt, pericolul. La un moment dat, n-am mai putut şi am tâşnit la intrarea în Piaţă, ca şi cum trebuia s-o protejez. Cerul era încărcat deja de nori ce veneau, destul de ameninţători, dinspre nord. Nu trec două minute şi-ncep a se auzi sirene, claxoane şi alte semnale sonore ce însoţeau coloana bicicliştilor ce treceau pe Calea Victoriei. Ploaia începe şi ea. Era ca-n desene animate. Ei mergeau, mergeau şi norii după ei. Până n-au ieşit total de pe Calea Victoriei nu s-au oprit nici stropii de ploaie. Că n-a plouat tare, nici măcar astfaltul nu s-a udat complet. Mă uitam şi nu-mi venea să cred ce vedeam.  Ştii, ca-n desenele animate, nu mai ştiu ce personaj, dar oriunde se muta, venea şi norul deasupra lui. Ştiam că nu va ploua mai tare de-atât şi că atunci când va sosi vremea spectacolului nostru va fi soare şi bine.

–          Să mai zică unii şi alţii că nu se poate manevra vremea! Că nu pot să adune norii, vânturile, să facă să plouă sau să ningă!

–          Ei, bineînţeles că da! Numai că nu pot stăpâni chiar totul. Până la urmă e vorba de câmpuri de energie, iar câmpurile vii, energia oamenilor este mult mai puternică decât aparaturile lor! Eu n-am avut nicio îndoială că nu va ploua mai mult. Era, însă, o energie grea care s-ar fi lăsat şi peste Piaţă, cu siguranţă. Încercam să fiu atentă şi la actori, la nevoile lor, că veniseră şi ei uşor speriaţi şi de ploaie, şi de toată zarva. Că-ţi dai seama, erau şi biciclişti, şi poliţie, de toate.  Sigur că toate s-au transformat şi exprimat în emoţiile de dinaintea premierei.

–          Şi? Cum a ieşit spectacolul?

–          Bine. Pentru patru zile de repetiţii, eu zic că a ieşit bine, chiar foarte bine. Încă nu se curăţase şi poate că nici n-avea cum să se cureţe aşa repede energia aia din Piaţă, dar spectacolul a fost bine. Şi dacă oamenii se aşteptau să continue, să fie şi o parte a doua, înseamnă că le-a plăcut.

–          Ai primit ajutor, oricum.

–          Da, foarte mult ajutor! Am mulţumit şi încă mulţumesc. Dar tu îţi dai seama câtă mişcare, ce dinamică se manifestă în Bucureşti de trei săptămâni încoace?

–          Da, e incredibil! Că după cât îi cunosc eu pe români, până acum ar fi trebuit să fie cu ţipete, scandaluri, violenţe! Parcă nu-mi vine să cred, nu-i recunosc!

–          Este, într-adevăr, greu de crezut că s-ar fi instalat un alt nivel de conştiinţă. Ieri, bunăoară, a venit în Piaţă o femeie care căuta persoane importante care să vorbească public şi să susţină cauza. Era agresivă. Se vedea clar că îşi dorea nu doar să se rezolve situaţia, dar să cadă şi capul lui Moţoc. După ce-a vorbit cu noi, am văzut-o într-o reacţie chiar agresivă, într-o dispută cu o colegă de “grup”, probabil. Ba, chiar ne spusese că a fost “golancă” în urmă cu 12 ani, şi-acum, uite, că e iar. I-am spus că exact asta nu ar trebui să ajungă această mişcare. Nu i-am mai spus, că nu cred că ar fi înţeles , dar comportamentul oamenilor, vibraţia individuală şi colectivă, nivelul de conştiinţă manifestat până acum, nu ar trebui să scadă deloc. Semăna, mai degrabă, a instigatoare. S-a aşezat la masă cu un bărbat pe care l-am revăzut şi în după-amiaza asta. Probabil că stau pe-acolo cu speranţa să întâlnească persoane cunoscute, din diverse domenii, că aşa s-a învăţat românul: ce-i spune la televizor cine ştie ce personalitate, aia e adevărat. Aia crede. Acolo e valoarea. Ce să mai caute el singur? Ia de bun ce i se serveşte de-a gata, că doar de-aia au ajuns la televizor, nu? … Dar câte n-am văzut eu în Piaţă de-o săptămână încoace, de când stau! Să fi văzut agenţii de securitate deghizaţi în civili! De câteva ori era să mă buşească râsul. Dar, mi se pare firesc să fie. Sunt atâţia străini, este un Festival de protejat, şi mai este şi de schimbat imaginea României! Şi când, dacă nu acum, că tot este presă internaţională prezentă aici, orchestre întregi, o mulţime de oameni de calitate care vizitează Bucureştiul!… Iar muzica clasică este cea care înălţă vibraţia, în primul rând! Să vedem cum va fi la sfârşitul lunii! Chiar sunt curioasă!

–          Oricum, e foarte interesant cum şi-au schimbat faţa!

–          Păi, crezi că au şcolit tinerii ăştia degeaba prin taberele de lideri şi democraţie? Ţi-am spus că au întors echerul cu vârful în jos.

–          Problema este că nu se poate şti nici jocul pe care-l joci, nici în favoarea cui.

–          Cine vrea să ştie, va şti. Dacă ieşi din zona de confort şi îţi doreşti adevărul, îl vei cunoaşte. Oricum, va ieşi ceva la lumină, destul de curând!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s