22 septembrie 2013

22 septembrie 2013

–          De ce n-ai scris aseară?

–          Pentru că eram foarte obosită. Îmi zornăiau neuronii precum clopoteii, tilinca-tilinca printre amintirile unei zile suficient de dificile! Ieri au tot venit nişte ciudaţi. Ba unul, ba altul, din diverse “arii”.

–           Au venit la tine? Ţi-au vorbit?

–          Nu, se opreau în faţa standului şi se-apucau de treabă. Sau treceau cu încetinitorul… în fine! Dacă m-am apucat să scriu despre nori şi alte alea… aşa-mi trebuie!

–          Dar, să ştii, că şi mie mi s-a părut foarte grea şi ciudată energia acolo, în piaţă. De-aia nici nu mi-a venit să stau prea mult, am zbughit-o repede după spectacol, sper că nu te-ai supărat, dar chiar am simţit că nu-mi prieşte.

–          Stai liniştită, cum să mă supăr?

–          Şi-acum ce faci?

–          Ce să fac, nu vezi? Încerc să scriu. E un vânt tare urât azi. Iar eu trebuie să scriu despre ieri când a fost o superbă zi de toamnă, un echinocţiu într-adevăr echilibrat. Cald, soare, nori, vânt, inimi unite, mâini adunate laolaltă… frumos, frumos! Asta dincolo de ce-am avut eu de experimentat. Mi se pare fantastic, în continuare, cum s-au aranjat lucrurile, cum le-a aranjat Dumnezeu, Cerul, Universul, ca să trebuiască să stau aici, în piaţă, in fiecare zi, aste ultime două săptămâni ale lui Septembrie.

–          Da! Chiar! Că ziceai tu de la începutul anului că septembrie va fi cea mai importantă lună! Uite, măi, că aşa e!

–          Da, şi nu doar pentru români. La nivel global, general, este o extraordinară mişcare, însoţită de un proces de curăţare şi, deja, triere. Mă tem, însă, că vulcanii nu mai pot fi ţinuţi într-o relativă pace.

–          Păi, s-au mai detensionat! Am văzut că prin mai toate zonele au început să se agite.

–          Da. Vom vedea. Dacă se poate să nu izbucnească un război, dacă este posibil ca oamenii să se abţină de la orice violenţă şi orice agresivitate, inclusiv agresivitatea asta interioară, reacţia faţă de realitatea obositoare, pe care mulţi nu o mai suportă, atunci vom trece în anul viitor destul de bine. Oricum, anul viitor va fi greu. Acum se pun doar bazele. Se creează contextul şi condiţiile necesare pentru a se implementa programul de-abia anul viitor, prin primavara. Dar, cine ştie! În fiecare clipă se poate schimba totul.

–          Aşa e! în fiecare clipă putem schimba orice!

–          Hai că te las, c-acum trebuie să mă apuc de altceva.

–          Spor!

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s