26 septembrie 2013

26 septembrie 2013

–          Eu nu simt nimic.

–          Nu-i nimic.

–          Ceilalţi de ce simt? De ce văd tot felul de chestii şi eu nu văd şi nu simt nimic? Sunt defect?

–          Nu eşti defect, eşti separat de tine. Eşti, probabil, şi o persoană foarte raţională, care s-a învăţat să poarte măştile necesare traiului în societate şi şi-a astupat bine de tot porţile sufletului din nevoia de a se proteja împotriva suferinţei.  Poate fi şi alt răspuns. A nu simţi energia poate fi şi un semn foarte special:  eşti atât de obişnuit cu frecvenţele acestea, încât nu le simţi ca pe un corp străin ce-ţi pătrunde prin chakre.

–          Dar sunteţi sigură că s-au deschis chakrele mele?

–          Foarte sigură. Nici n-aveau cum să fie închise. Doar un corp lipsit de viaţă are chakrele închise. Sau, mai précis, nu mai are chakre deloc. Nivelul la care funcţionează chakrele se schimbă. Deblocarea lor se petrece, nu deschiderea. Curăţarea şi repunerea lor în anumite paliere de frecvenţe, aş mai putea adăuga. Şi, de asemenea, o legătură armonioasă între ele . Până la urmă, chakrele reprezintă niveluri de conştiinţă. Paliere şi dimensiuni de experienţă. Universuri paralele în care se regăseşte câte o parte din energia spiritului ce eşti.

–          Bine, dar eu de ce nu văd aure, energii? De ce nu pot să văd şi eu ca ceilalţi?

–          Poate că ştii ceea ce ei văd.

–          Cum adică?

–          Simţurile fizice transmit scoarţei cerebrale spre procesare doar segmente din totalul informaţiei receptate. Acele frecvenţe ce nu pot fi decodificate de analizatorii simţurilor fizice sunt îndepărate, tocmai pentru că nu există posibilitatea, calitatea recunoaşterii şi procesării lor. Astfel ajung la scoarţa cerebrală numai acele informaţii ce au trecut de cerberii analizatori. Spune-mi, dacă te uiţi la un om câteva clipe, ştii ce fel de om este? Ai o primă intuiţie, să spunem aşa, despre cum este omul acela şi ştii dacă vrei sau nu vrei să ai de-a face prea mult cu el?

–          Mda, cred că mi se întâmplă şi asta.

–          Dar nu prea des pentru că te-ai zăvorât bine pe dinăuntru şi nu-ţi prea place lumea, interacţiunea cu ea. Încerci să-ţi vezi de treaba ta având cât mai puţine interacţiuni cu “ceilalţi”.

–          Nu pot să neg.

–          Şi-atunci, dacă refuzi să comunici, adică să-ţi foloseşti simţurile fizice şi limbajul, dacă ai pus un zid gros între tine şi restul lumii, dacă ţi-ai stabilit şi delimitat ce vrei să vezi, cât vrei să vezi, ce nu te interesează, cum să ai deschidere totală, cum să treci dincolo de acea informaţie primară şi foarte valoroasă  de altfel, pe care o primeşti direct în compartimentul “cunoscutului” şi pe care am spus că o denumim, cel puţin acum, intuiţie?

–          Adică simţurile fizice pot fi influenţate de gândire? Nu funcţionează independent de gândire?

–          Ţi s-a întâmplat vreodată să-ţi facă cineva semne în spatele tău, să-ţi pună coarne, de exemplu, şi tu să nu simţi, dar să-ţi dai seama că este ceva în neregulă după râsetele colegilor?

–          Da.

–          De ce crezi că n-ai simţit modificarea aerului din spatele capului tău?

–          Nu ştiu. Poate pentru că nu mă aşteptam la asta sau poate pentru că nu eram atent.

–          Foarte corect. Acolo unde îţi este atenţia, acolo se duce şi energia conştienţei tale, cea care receptionează, de fapt, orice fel de informaţie.  Dacă reuşeşti să atingi o clipă de atenţie totală, de concentrare totală, o clipă în care să fii conştient de tot ceea ce este înseamnă că ai trăit prima clipă a iluminării. Atâta doar că simţurile astea fizice normale, obişnuite, nu mai sunt chiar ele. Se petrec multe transformări în sistemul nervos, se schimbă foarte mult procesarea la nivelul scoarţei cerebrale, se deschid sau se activează foarte multe zone ale creierului care înainte dormitau. Se îmbunătăţeşte inclusiv sistemul de receptare şi analizare a impulsurilor. Practic, se manifestă o minte înălţată, mintea spirituală. Asta ia ceva timp şi mai ales practică. În mod obişnuit, noi nu suntem capabili să ne menţinem complet concentraţi asupra unui lucru mai mult de 6 secunde. Antrenarea atenţiei presupune multe ore de meditaţie, de antrenament.  Aşa că, priveşte partea pozitivă şi apucă-te de lucru. Dacă vrei să vezi desfăşurat, dacă vrei să se desfăşoare în frecvenţele luminii informaţiile pe care le ai  deja, dar arhivate, dacă vrei să le percepi prin unde şi în forme, ar trebui să vrei, mai întâi, să iubeşti tot ceea ce vezi, să accepţi cu iubire coexistenţa ta şi a lor, şi, esenţial, să te iubeşti pe tine. Pornind la drum cu iubire, îţi vei cunoaşte corpul, îl vei face instrumentul tău de receptare şi decodificare a informaţiilor subtile, cuprinse în paliere de frecvenţe mult peste cele acceptate de ochi, de urechi, de nas. Il vei putea folosi cu-adevărat, oferindu-i şansa de a-ti arăta cât de minunat este el. Respingând viaţa altora, te respingi pe tine. Eşti mulţumit de răspuns?

–          Mulţumesc. Nu pot spune că sunt chiar mulţumit, dar cred că v-am răpit suficient timp.

–          Nu puteai să­-mi răpeşti timpul nici dacă voiai. Ţi l-am oferit, altfel, nu te-ai fi bucurat de el.  Altcineva? Mai aveţi întrebări?

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

One Response to 26 septembrie 2013

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s