4 octombrie 2013

4 octombrie 2013

–          Iar s-a întâmplat o ciudăţenie.

–          Ştii bine că nu sunt ciudăţenii, ci doar lucruri pe care nu le poţi înţelege acum.

–          Da, da, ştiu! Nimic nu se întâmplă fără rost. Dar mi-aş dori să aflu mai repede rostul lucrurilor ăstora. Am senzatia că uneori, chiar dacă mi se arată, dar eu pierd ocazia de-a înţelege rosturile astea, motivele pentru care se întâmplă una sau alta. Sunt sigură de asta. Altfel n-aş mai avea întrebări.

–          Dacă îţi păstrezi atenţia şi dorinţa de a afla adevărul, cu siguranţă nu vei pierde nimic important.

–          Uneori mi se pare că nu asta e important. Că nici adevărul, nici înţelegerea asta a mea nu sunt cele mai importante lucruri pentru viaţa mea.

–          Fireşte că nu sunt. Înţelegerea serveşte gândirii, iar gândirea este necesară oarecum supravieţuirii corpului. Ea poate servi foarte bine, şi chiar serveşte, împlinirii scopurilor, dorinţelor, idealurilor, înşiruirii evenimentelor vieţii noastre zilnice.

–           Poate că mă simt obosită să tot fiu atentă.

–          Atenţia devine ceva natural mai târziu. Ea se dobândeşte tot prin antrenament. Unul din motivele pentru care nu reuşim a ne duce la bună împlinire intenţiile este lipsa educaţiei în menţinerea focusului, a atenţiei şi concentrării asupra unui singur obiectiv. Mintea umană stă concentrată total asupra unui subiect sau a unui obiect nu mai mult de câteva secunde. După 6 secunde reţelele neuronale tind să se scurtcircuiteze pentru a schimba tiparul. E ca şi cum s-ar încălzi prea mult circuitele electrice şi, ca să nu ia foc, intră în funcţiune o siguranţă ce le deconectează intre ele.

–          Şi ăsta ar fi tiparul natural al omului?

–          Nu. Este ceea ce a devenit creierul uman după multele modificări prin care a trecut de-a lungul timpului si în acord cu mediul. Vestea bună este că asta se poate schimba prin practica meditaţiei. Şi cred că deja ar trebui să ai asemenea rezultate.

–          Păi cum? Că doar în meditaţie nu trebuie să gândeşti, ci dimpotrivă!

–          Dacă-ţi pui întrebarea care este opusul gândului, ce înseamnă absenţa gândului, ce răspuns obţii?

–          Nu ştiu, probabil liniştea. Tăcerea. Pacea.

–          Dar eşti conştientă că este linişte în mintea ta, că nu sunt gânduri, că eşti în pace?

–          Mda, cred că da. Cel puţin în anumite momente, dar sunt şi momente in care nu sunt conştientă de această pace.

–          Dar de ce eşti conştientă?

–          Nu ştiu. Uneori e ca şi cum aş dormi. Adică nu se întâmplă nimic, e doar o stare. O stare de bine, nu pot să spun, imi place! E ca un fel de dizolvare şi în acelaşi timp, cam paradoxal, ştiu, de prezenţă infinită.

–          Oh, minunat! Dacă ai reuşit să atingi aceste stări, aceste clipe de prezenţă infinită, atunci eşti deja mult avansată.

–          Şi de ce nu ştiu să-nţeleg lucrurile care mi se întâmplă în viaţa de zi cu zi? De ce nu rezolv problemele vieţii ăsteia materiale, dacă sunt avansată?

–          Ba da, cu siguranţă ştii, atâta doar că încă nu conectezi lucrurile între ele. Încă nu trăieşti într-o stare de unitate continuă cu acea conştienţă superioară, într-o stare de continuă prezenţă a Prezenţei.

–          M-ai pierdut! Nu-nţeleg!

–          Când vei reuşi să-ţi menţii o parte a conştienţei tale undeva, sus, să spunem, în palierele înalte ale frecvenţelor, acolo unde ai acces să vezi, să ai soluţia instantaneu, să vezi adevărul, să vezi şi să cunoşti esenţa, rezolvarea, fără să mai faci operaţiuni de adunare şi scădere, de analiză şi sinteză, de compilare a tuturor informaţiilor, atunci nu vei duce lipsă de nicio soluţie. Vei trăi împăcată şi in acord cu planul existenţei tale ca şi trup omenesc. Ăsta e doar un fel de a explica ceea ce aş putea spune mult mai simplu aşa: lasă-te trăită de acea prezenţă. Lasă-l pe Dumnezeu să te trăiască.

–          Asta e ca şi cum mi-ai spune nu mai gândi, nu mai fii atentă la nimic altceva, nu te mai strădui să te controlezi, să te uiţi pe unde mergi, cum ajungi la serviciu, cum plăteşti facturile… Cum să mai trăiesc eu în starea asta? Păi dacă nici nu ştiu ce se întâmplă cu mine când trăiesc starea aia de zici tu că e aşa avansată, cum să mă duc eu aşa la serviciu? Cum să merg, în primul rând? Că atunci când meditez stau aşezată pe canapea, sunt în siguranţă, corpul meu nu trebuie să se mişte, nici să lucreze.

–          Cu timpul, după mult antrenament, se va instala o altfel de conştienţă, de atenţie, de trăire. Este greu de explicat în cuvinte. Dar mult mai simplu de trăit. Vei vedea. Tu continuă să meditezi.

–          Şi-o să-mi aducă şi oarece bani meditaţia asta? Că, zău, nu m-aş supăra!

–          Poate că îţi va aduce tot ceea ce ai nevoie pentru a trăi în echilibru spiritual. Ceea ce are cu adevărat importanţă.

–          Îmi dai voie să nu te cred?

–          De ce nu? Crezi ce vrei şi trăieşti ceea ce crezi. Crezi că ai nevoie de bani, înseamnă că trăieşti nevoia de bani.

–          Upps! Stai aşa, că aici m-ai atins! Adică, dacă renunţ la credinţa că am nevoie de bani, s-ar putea să nu se mai manifeste nevoia de bani în viaţa mea?

–          Cam aşa.

–          Ura! Acum chiar mă bucur că am vorbit!

–          Acum înţelegi de ce s-a întâmplat ciudăţenia despre care nici n-ai apucat să-mi povesteşti?

–          Uau! Chiar! Extraordinar!

–          Este doar ordinar, adică comun şi firesc. Aşa se întâmplă toate. Noi gândim prea complicat şi ne pierdem prin păienjenişul neuronilor.

–          Ştii ceva? Te iubesc!

–          Şi eu!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

2 Responses to 4 octombrie 2013

  1. Mironescu Rodica says:

    Te iubesc!

    Like

  2. Oana-Maria Nita says:

    🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s