6 octombrie 2013

06 octombrie 2013

–          Măi, să ştii că iar se întâmplă ceva! De data asta vine şi din est şi din vest şi din nord, dar ce vine din est e tare, tare negru. Şi mai e ceva şi printre munţi, prin zona Harghitei.

–          Da’ n-ai văzut şi dinspre mare ce negru venea?

–          Ba da, că nici nu mai ştiu ce să cred. Dacă erau nori, dacă erau ciori…

–          Mă, da’ io tot nu pricep ce-au ăştia de-mpărţit cu noi!

–          Păi, aia e! Că nu vor să-mpartă nimic. Vor să ia totul.

–          Şi ce-or să facă ei cu totul ăsta?

–          Or să ni-l vândă nouă şi altora ca noi.

–          Asta e prea tare! Ai văzut că funcţionează chestia aia cu distragerea atenţiei? In timp ce se concentrează oamenii pe Roşia Montană, ei au aprobat construirea platformei de forare a gazelor de şist la Vaslui. Pe şest cu şistul! Au încercat să devieze pe treaba cu câinii, n-au prea reuşit, dar într-un fel au reuşit, că uite, pe-asta cu Vasluiu’, n-am ştiut-o până nu s-a aprobat! Şi câte alte legi nu s-au mai dat aşa, pe sub mână!  Probabil că ăştia de mâine, gata, incep să şi construiască, de teamă să nu îi mai oprească nimeni!

–          Auzi, cum ziceai că făceai tu să mai alungi duhurile rele?

–          Tre’să crezi în Dumnezeu! Crezi?

–          Cred.

–          Mă, da’ să crezi in Dumnezeu adevărat, nu din poveşti!

–          Da, mă! Cred!

–          Bine, atunci uite, te-aşezi în genunchi, îţi faci cruce, îţi împreunezi mâinile pentru rugăciune, şi zici aşa: “Doamne, iartă-mi mie necunoaşterea, şi ajută-mă să fiu în slujba Ta pentru binele neamului românesc şi al României!” Apoi inspiri lumina Lui, adică a lui Dumnezeu. Aşa gândeşti, că în loc de aer, inspiri Lumina şi în acelaşi timp te gândeşti că iubeşti poporul român. Dacă nu-l iubeşti, nu face, că nu ţine. Trebuie să iubeşti şi poporul şi pe Dumnezeu. Să fie iubire adevărată. Nu fandoseli şi patriotism ieftin. Şi-atunci, merge. Iar când dai aerul afară, trimiţi iubirea şi lumina către toţi românii.  Şi repeţi aşa de trei ori.

–          În total?

–          Da, în total!

–          Şi rămân în genunchi cât fac respiraţiile astea?

–          Dacă nu poţi să stai in genunchi liniştit, poţi să te ridici după ce-ai făcut rugăciunea. De fapt, poţi să faci şi rugăciunea din picioare. N-are asta importanţă. Important este să fii sincer şi curat, să te rogi cu tot sufletul, cu mintea şi cu inima, din toată fiinţa ta să nu mai iasă altceva, să nu păstrezi nimic pentru tine, ci totul să dai poporului român şi ţării. Să nu faci diferenţe, să trimiţi iubirea asta tuturor, chiar dacă unii zic că nu-s români. Da’ dacă locuiesc şi s-au născut în România, tot români sunt.

–          Adică inspir aer şi lumină şi expir iubire şi lumină de trei ori?

–          Cam aşa. Poţi să faci şi de mai multe ori. Cât rezişti.

–          Aerul ăsta se transformă în iubire?

–          Este iubire, că dacă n-ar fi, niciunul n-am mai exista.

–          Măi, da’ deştept eşti tu!

–          Nu sunt. Asta mi-a venit aşa, odată, când eram tare trist şi vorbeam cu Dumnezeu şi-l întrebam de ce e neamul nostru aşa amărât şi călcat în picioare. Şi-atunci mi-a venit în cap că suntem cu toţii nişte trădători şi falşi iubitori de ţară. Că noi nu iubim cu-adevărat nici poporul, nici ţara. Şi nu ne rugăm pentru binele lor. Noi vrem doar să ne fie nouă personal bine.  Şi nu ne rugăm destui, nici nu ne rugăm bine. Şi-atunci m-am aşezat în genunchi şi-am tras aer în piept şi am văzut o lumină care intra pe nările mele. Şi-am simţit aşa o iubire în tot corpul, aşa o căldură blândă şi plină de iubire, că m-am gândit că dacă lumina aia era lumina lui Dumnezeu, s-o dau mai departe.  Şi când am dat aerul afară pe gură, am simţit ieşind ceva şi din piept, iubire, nu ştiu cum să-ţi spun. Da’ cred că dacă iubeşti cu-adevărat, aşa se întâmplă, iese iubirea din pieptul tău şi îmbrăţişează pe cine iubeşti.

–          Auzi, da’ nu vrei să ne rugăm împreună, măcar o dată, să văd cum mă descurc?

–          Ba da, cum să nu, că ştii cum e, unde-s doi, puterea creşte, şi dacă doi se-adună in numele lui Iisus, vine şi El, numaidecât.

–          Atunci, hai, să ne rugăm.

–          Hai!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

One Response to 6 octombrie 2013

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s