7 octombrie 2013

7 octombrie 2013

–          Nu pot să înţeleg, nici să depăşesc această neînţelegere! Sunt o femeie inteligentă, am învăţat atât de multe, am muncit mult şi serios pentru că aşa mi-a plăcut mie, aşa am vrut, nu pentru că mi-ar fi impus cineva. Am ajuns să-i pot învăţa şi pe alţii, ştiu şi că am talent pedagogic, am adunat atâtea dovezi, mărturisiri ale studenţilor, dar şi ale colegilor mei. Sper că au fost sinceri. Atunci, ce-mi scapă? Ce nu înţeleg sau ce nu ştiu eu despre cum merg treburile într-o şcoală, de fapt?

–          În afară de marele defect de a fi femeie, mai ai un defect major:  nu eşti suficient de sociabilă cu cei care informează directorii şi pe cei de deasupra lor. Dacă nu eşti prietenă cu ei, înseamnă că le poţi fi duşman. Nefiind părtaşă la mânăriile lor, ieşi în evidenţă ca posibil inamic ce poate observa şi “transpira” mai departe. Dacă nu eşti inclusă nici în grupurile şi societăţile secrete în care se învârt ei, prin care desenează planurile de viitor ale noastre, ale tuturor, atunci eşti clar un inamic ce va fi sufocat prin împrejmuire, izolare şi nerecunoaşterea meritelor. Aceasta este una dintre tactici.

–          Adică vrei să-mi spui că valoarea n-are nicio valoare?

–          În cazul în care nu este a lor, în posesia şi sub directa lor supraveghere, orice valoare poate fi sugrumată pe diverse căi, inclusiv prin unele mai subtile ca aerul. Pentru că orice altă valoare care nu li se supune devine un contracandidat, un competitor, un oponent.

–          Tu ştii lucrurile astea şi încă mai trăieşti?… Ce-mi spui este absolut sinistru! Manipularea asta absolută mă face să nu-mi mai doresc să fiu într-o asemenea viaţă.

–          Problema este că fără noi, nici ei n-ar mai avea cum să crească. N-ar mai avea motiv, s-ar sfârşi jocul. Dar fără ei, nici noi n-am avea motive să ne deşteptăm, să găsim acea putere care să aducă mereu în lume şi să menţină în ea lumina, adevărul, iubirea, respectul, onestitatea, curajul, valorile fără de care lumea, cu totul, ar dispărea intr-un haos indescriptibil. Fiecare îşi are sensul său. Existenţa ta are sens, altfel, n-ai fi. Indiferent de câte nedreptăţi ţi se fac, trebuie să-ţi găseşti puterea de a fi, de a păstra flacăra ta în focul general al vieţii. Puterea asta conţine şi inteligenţa, dar nu e suficient să fii inteligentă şi bine pregătită în domeniul tău. Trebuie să înţelegi că educaţia este metoda prin care se desenează viitorul, se pune în aplicare planul anterior stabilit. Educaţia creează personalităţi şi sisteme de gândire necesare realizării scopurilor urmărite la nivel general. Gândirea omului este un produs social. Ceea ce este impus a fi învăţat de copii este ceea ce creează matricea gândirii colective necesare realizării unui anumit plan. Trebuie să fii informată şi să ştii, să fii conştientă şi de aceste aspecte din subsolurile societăţii. Atunci poate că vei dobândi acea înţelepciune a transformării apei în vin, a transformării mediului celular, capacitatea de a interveni asupra câmpului morfic. Informaţia ce-ţi lipseşte nu este una de tip intelectual, ci spiritual.

–          Dar ce inseamnă spiritual, că sunt atâtea moduri de a înţelege acest cuvânt.

–          Spiritual este un mod de a fi, nu un mod de a traduce un cuvânt. Fiirea asta este şi viaţa cotidiană, dar şi cea profund personală. Nu este doar aspectul social al vieţii tale, relaţia ta cu mediul înconjurător sau cu instituţiile societăţii. Spiritul este ceea ce se îmbracă în costumul uman şi trăieşte un sac de evenimente în acest mediu general denumit lumea umană. Poate că spiritual înseamnă în primul rând a fi conştient de natura ta cea adevărată, a te opri din identificarea totală cu materia, cu materialul, cu limitările materiei şi delimitările legice ale materiei. Lumea asta este un joc, un film, o piesă de teatru sau un vis. Toate secvenţele separat filmate ale filmului tău, toate episoadele sunt supuse cenzurii.  Cenzura face ca anumite secvenţe să cadă la montaj. Să fie eliminate pentru că pot afecta percepţia si gândirea celorlalţi, adică a spectatorilor, ei înşişi fiind actori de figuraţie în filmul tău.

–          Şi asta e valabil pentru absolut orice om?

–          Bineînţeles.

–          Chiar şi pentru cei care conduc lumea?

–          Chiar şi pentru ei.

–          Şi ei ştiu asta?

–          Da.

–          Păi, şi-atunci?… nu înţeleg! De ce-ar continua să acţioneze aşa?

–          Pentru că altfel s-ar încheia acest joc, acest program. Îşi joacă rolul fiecare. Unii sunt păcăliţi, aşa cum sunt păcăliţi cei care îşi leagă bombe în jurul brâului, că vor ajunge mai repede in rai, că vor ajunge să fie cu dumnezeu dacă se explodează in cine ştie ce piaţă sau magazin aglomerat. Alţii se îmbolnăvesc şi devin dependenţi de plăcerea jocului în sine, ca şi cei care devin dependenţi de jocurile de noroc. Se îmbolnăvesc de plăcerea diabolică de a fi conducători, de a conduce, de a avea drept de viaţă şi de moarte asupra altora. De a scoate o piesă importantă de pe tabla de şah trăind satisfacţia câştigului, a victoriei. Oriunde există noţiunea de câştig şi pierdere, de competiţie, de comparaţie în urma căreia se obţine un avantaj, n-are importanţă ce fel de avantaj sau pur şi simplu de satisfacere a unei plăceri, avem de-a face cu un joc. Avem de-a face cu paradigma dualităţii, a pendulării între extreme, între agonie şi extaz.

–          Întreaga noastră lume este construită în felul ăsta. Ce-mi spui, atunci, despre spiritual, unde este diferenţa, că nu pricep?!

–          Ştii, era o pildă care spunea cam aşa: un învăţăcel află de un pustnic iluminat. Dorind să dobândească răspunsuri cât mai multe pentru a ajunge şi el un iluminat, merge degrabă la pustnic  şi-l întreabă: “Maestre, ce făceai înainte de iluminare?” Pustnicul îi răspunde liniştit: “Tăiam lemne şi căram apă.” “Şi-acum, ce faci?” “Acum car apă şi tai lemne!”

–          Frumos, dar nu pricep!

–          Lemnul este simbolul materiei, apa este simbolul spiritului. Mult se uşurează viaţa în materia Pământului atunci când se schimbă ordinea. Se schimbă ordinea, se schimbă câmpul, se schimbă realitatea. Treptat. Pe nesimţitelea, efortul depus pentru a tăia lemnul se micşorează. Viaţa umană rămâne aproximativ aceeaşi, încă limitată de condiţiile de mediu pentru că nu se face primăvară cu o singură floare. Dar dacă vine cineva la floare şi o roagă să-i dăruiască o sămânţă sau vine o albină care-i poartă polenul mai departe, până la urmă se va naşte o altă floare, şi tot aşa, floare după floare, se face o primăvară frumoasă, ca o grădină de flori. Drumul parcurs către iluminare, către eliberare, este drumul către spiritul ce eşti cu-adevărat. Liber şi în acelaşi timp acceptând limitarea acestei experienţe pentru că există un sens, un scop, pentru că existenţa ta aici este necesară în continuare. Numai că păcălelile sau iluziile altora nu mai au efect asupra ta. Îi înţelegi că mint, îi înţelegi că fură sau trădează, le înţelegi nivelul experienţei lor într-un palier de conştiinţă suficient de jos cât să rezoneze cu satisfacerea acestor plăceri şi pasiuni diabolice. Nu îi judeci, îi înţelegi. Chiar ai şi compasiune faţă de ei pentru că ei nu ştiu ce fac, pe când tu ştii. Înţelegi rostul existenţei lor şi te poţi ruga pentru ei, te poţi ruga să iasă din iluzie, din marea înşelătorie a credinţei lor. Îi poţi iubi, indiferent de răspunsul lor. Îi poţi cuprinde în iubire şi-i poţi ierta pentru răutăţile lor, pentru nedreptăţile pe care le fac din ignoranţă şi, în egală măsură din credinţă. Credinţa lor îi leagă la ochi prezentându-le un anumit film. În orice film ai rămâne, nu vei putea vedea altceva, nu vei putea cunoaşte altceva decât acel film. Sclavii nu puteau exista în absenţa stăpânilor lor, iar stăpânii de sclavi nu ar fi existat dacă n-ar fi avut sclavi. Existenţa unora determină existenţa celorlalţi.

–          Păi, aşa putem spune că existenţa materiei determină existenţa spiritului şi viceversa!

–          Putem spune şi asta. Putem spune că oriunde se manifestă materia, există şi spirit. Şi că spiritul există oriunde, chiar şi acolo unde materia încă nu este manifestată. Uite, să luăm un banal exemplu. Atunci când te gândeşti la un plan de lecţie, gândirea asta este ceva încă nematerial, este doar în mintea ta. Apoi, il scrii pe hârtie şi a doua zi urmează să-l pui în aplicare, adică să-l aduci în materie. Cuvintele şi ideile din mintea ta prind viaţă, sunt rostite, devin un mediu de comunicare între materia corpului tău şi materia corpurilor celor ce te ascultă. Chiar dacă şi informaţia din creierul tău este un fel de materie, dar ea devine observabilă şi poate chiar pipăibilă, de-abia după ce sunetele transmit mai departe în mediul înconjurător aceste informaţii. Dacă vorbim despre un experiment, să spunem că ai preda chimie, şi ceea ce spui poate fi şi manifestat evident printr-un experiment chimic, iată că ai obţinut o materie clară.

–          Vai, am întârziat! Putem să continuăm mâine? Te superi?

–          Nu, cum să mă supăr?… Fugi! Recuperează întârzierea. Te pup, pa!

–          Pa!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

3 Responses to 7 octombrie 2013

  1. piciu884 says:

    Imi place! Imi place , nu pentru ca in cateva cuvinte ai cuprins o intreaga filosofie, ci, pentru ca asa gandesc de cand am devenit fiinta intreaga! Adica,posesor de ceva constiinta si cunostinte despre lumea din jur! Un singur lucru nu inteleg: de ce cei multi trebuie , inca, sa suporte batjocura celor putini! Cu multa stima , Eugen!

    Like

    • Nu trebuie! Asa vor, asa accepta. Cu asta rezoneaza: asta emit, asta primesc. Respectul si iubirea de sine, ca si verticalitatea propriei coloane vertebrale nu intra sub incidenta batjocurii. Nu se poate simti batjocorit nimeni daca nu decide astfel. Este o chestiune de perspectiva, de felul in care privesti, intelegi, gindesti si de cauzalitate. Si, stii vorba aia, nu-ti da Dumnezeu mai mult decit poti duce!
      Multumesc, c-am uitat sa spun!

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s