9 octombrie 2013

9 octombrie 2013

–          Deci, dacă n-ar exista miezul ăsta din fier şi nichel al planetei, noi nu ne-am putea ordona gândurile, n-am mai avea memorie?

–          Ce rezonează, se cuplează şi asta formează un câmp, o amprentă intr-un câmp sau o hologramă.

–          Şi aşa rămâne cuplat la infinit?

–          Atâta vreme cât se manifestă forţe electromagnetice în anumiţi parametri, câtă vreme se păstrează informaţiile iniţiale, cele de la formarea cuplajului.

–          Bine, dar câmpul electromagnetic se schimbă mereu! Şi cum orice explozie mai mare la nivelul soarelui provoacă modificări ale vântului cosmic, care pot provoca furtuni geomagnetice terestre, nu înţeleg cum poţi să spui asta!

–          Ai observat cumva că în ultimii 10 ani oamenii se plâng că uită, că nu mai pot reţine cu uşurinţă, că somnul le este din ce în ce mai tulburat, că au dese momente de incapacitate de concentrare, stări de oboseală, de ameţeală, de haos mental, pe lângă senzaţia că s-a scurtat timpul?

–          Da. Dar fenomenele astea au o cauză multiplă. Pe lângă alimentaţie şi stress, din ce în ce mai acut şi datorat în principal activităţii de procurare a banilor necesari existenţei, cred că sunt o mulţime de alte cauze. Doar nu-mi spui că se datorează modificărilor de câmp magnetic?

–          Ba da, dar asta nu înseamnă că elimin şi cauzele spuse de tine. Ştii cum e, una se leagă de alta până când nu mai ştii dacă mai întâi a fost oul sau găina. Ceea ce se observă la persoanele meteosensibile şi la cele care au o sensibilitate faţă de câmpul magnetic terestru este o accentuare a simptomelor ăstora la care se adaugă şi altele, mai ales în timpul unor asemenea activităţi solare. Dacă-i întrebi dacă le place soarele, dacă le place să-i bată soarele în cap, s-ar putea să auzi un răspuns negativ. Este o reacţie de protecţie a corpului. Pe când cei cărora le place soarele, sunt mai puţin sensibili la subtilele modificări în câmpul electromagnetic al Pământului.

–          Asta e o speculaţie. Nu cred că s-au făcut cercetări oficiale, nu?

–          Nu ştiu. Poate că s-au făcut şi se fac multe cercetări şi experimente, şi cu siguranţă continuă să se facă. Mişcările sociale, de pildă, sunt influenţate de o creştere a câmpului magnetic local, mai de suprafaţă. Cu alte cuvinte, dacă se tulbură pământul, se tulbură şi oamenii. Si viceversa. Dar există un sistem de echilibrare natural, de detensionare după tipare aproape geometrice. Inclusiv cercetări de predicţie a unor fenomene de masă se fac. Pe de-o parte se adună date la nivelul traficului de informaţii prin internet, pe de altă parte se măsoară câmpul la nivelul solului. Când se observă un tipar coerent, se poate prezice că acesta tinde să devină realitate fizică. Există modificări ale liniilor de câmp magnetic pe care păsările sau peştii le recunosc imediat. Pentru ei este destul de firesc, pentru că aşa se orientează şi se deplasează. Păsările văd liniile de câmp magnetic, în timp ce oamenii, deşi sunt sigur că există în ADN-ul uman şi această informaţie, au uitat de ea. Ochiul uman nu mai are receptori potriviţi pentru asemenea informaţie. Lumina artificială a determinat şi ea anumite modificări, aşa că, sensibilitatea la realitatea fizicii naturii, să-i spunem aşa, a scăzut. Ce nu se repetă, se uită! Particulele magnetice din creierul uman influenţează chimia şi electricitatea creierului şi se află într-o relaţie subtil magnetică cu miezul magnetic al planetei. Gândurile şi trăirile noastre rămân amprentate în spaţiul electromagnetic terestru. Nimic nu se pierde. Cel mult se transformă. De-aceea pot fi accesate informaţii din trecut şi parţial din viitor, adică din viitorul care se desfăşoară incă in dimensiunea dominată de electromagnetism. Dincolo de această dimensiune, nu se poate citi folosindu-ţi acest creier.

–          Şi-atunci, faptul că nu s-a putut citi viitorul de după 21 decembrie 2012, cel puţin aşa spuneau unii, că ar fi un vid sau zid de care s-au izbit şi n-au mai văzut nimic, înseamnă că s-au izbit de o limită a dimensiunii ăsteia, de limita câmpului electromagnetic?

–          Posibil. Ceea ce se poate întâmpla, aşa cum spun unii, este o inversare a polilor magnetici. Dar aceasta nu înseamnă neapărat o schimbare a dimensiunii. Atâta vreme cât se păstrează doi poli, se păstrează acest tip de câmp electromagnetic, şi chiar dacă oamenii îşi vor mai schimba obiceiurile şi tradiţiile, dar tot oameni vor rămâne. Interacţiunea de tip magnetic este un liant pentru destinul oamenilor. Un om iluminat înseamnă şi un corp schimbat. Cel puţin din punctul acesta de vedere.

–          Adică iluminarea influenţează relaţia dintre corp şi câmpul electromagnetic general?

–          Schimbă şi creierul şi mintea şi câmpul înconjurător.

–          Auzi, da’, până la urmă, ce înseamnă iluminare?

–          Ieşirea din luptă. Ieşirea din spaţiul dintre două margini, din pendularea între doi poli, ieşirea dintre marginile acestui program. Racordarea la energia liberă, universală. Manifestarea iubirii necondiţionate, a înţelepciunii ce cunoaşte adevărul, pacea, bucuria, armonia…

–          Mda. Ar fi cam utopic să sperăm că toţi oamenii vor ajunge să atingă înţelepciunea asta în timpul vieţii noastre. Poate doar dacă s-ar întâmpla ceva şi s-ar reseta cumva programul, mentalitatea… nu ştiu, câmpul ăsta!

–          Cine ştie, şi asta s-ar putea întâmpla.

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

One Response to 9 octombrie 2013

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s