10 octombrie 2013

10 octombrie 2013

–          Am rămas în urmă cu treaba. Nici dacă mă organizez bine, şi tot nu le mai pot face pe toate. Cu-atât mai mult cu cât sunt diverse şi trebuie să trec dintr-un palier în altul.

–          Te cred. Chiar e greu să treci dintr-una în alta aşa cum faci tu.

–          Azi, bunăoară, m-am uitat la un domn care era supărat, nervos, agresiv pentru că îi ceream să-şi plătească datoria faţă de mine. Ştii cum e, cine se teme mai tare, cine are ceva de ascuns, acela ţipă mai tare. Dacă reuşeşte să te sperie, poate reuşeşte să-ţi ia minţile, să te bulverseze, să-ţi  transfere undele lui joase, să te cheme în iadul lui. Dacă rezonezi, dacă reacţionezi favorabil, te-a înhăţat. Şi te domină.  Cu două săptămâni în urmă am privit un alt domn care folosea o grămadă de tehnici de manipulare, inclusiv inducţia hipnotică, pentru a mă determina să cred explicaţiile lui despre cauza diferenţelor intre suma care figura în contabilitatea lui şi suma din contabilitatea mea. De-aia îmi vine uneori să-i condamn pe cei care au dat drumul la asemenea informaţii în lume de la un nivel suficient de scăzut încât să fie folosite doar pentru a manipula alţi oameni, pentru a vinde mai bine, pentru a câştiga mai bine, pentru a se făli mai mult.

–          Ei, dar ştii că vor avea ocazia să înţeleagă şi lecţia acţiunii şi reacţiunii, de la acelaşi nivel. Şi nu trebuie să-i condamni, pentru că pentru alţii aceste informaţii sunt revelatoare, îi ajută să înţeleagă, să recunoască aceste tehnici când le sunt aplicate şi să nu se mai lase manipulaţi.

–          Dacă pot! Cei mai mulţi consideră că aşa e lumea, bucurându-se să înveţe şi ei o tehnică, două, s-o folosească asupra altora, că, deh, şi ei, la rândul lor sunt trataţi la fel. Şi-n lanţul trofic, aşa e, cel puternic câştigă, supravieţuieşte, cel slab moare. Că dacă n-ar muri, nu s-ar mai menţine echilibrul planetei!

–          Hai, nu te ambala! Că parcă nu pe palierul ăsta ţi-e ţie locul.

–          Sincer, am momente în care-mi spun că urcarea şi coborârea asta m-au obosit destul. Şi că mi-ar prinde bine să rămân într-un loc.

–          Dar nu asta ţi-e menirea acum. Ce, dacă ai fi pompier şi ai salva câţiva oameni dintr-un bloc în flăcări, şi-ai obosi, fireşte, ai renunţa să te mai duci şi după ceilalţi? Ai rămâne să te odihneşti şi i-ai lăsa pe ceilalţi să ardă?

–          Păi, întotdeauna există o echipă de pompieri. Şi un destin. Ştiu că nu-ţi dă Dumnezeu mai mult decât poţi duce, dar cu toate tulburările astea, de toate felurile, şi magnetice, şi sociale, şi cosmice, zău dacă nu e prea mult!

–          Stai, că de-abia a început! Obişnuieşte-te!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s