Introspecţia energetică

13 octombrie 2013

–          În loc să te uiţi în afara ta, în loc să îndrepţi degetul înspre alţii, mai bine uită-te la reacţia ta. Pătrunde în tine şi încearcă s-o descoperi, s-o înţelegi, să-i vezi izvorul, de unde a răsărit reacţia ta la un stimul exterior. Ce te-a călcat pe bătăturile orgoliului?

–          Am tot încercat, lasă-mă, că ştiu asta!

–          Ştii, dar nu cunoşti. Ştii la nivel raţional-mental. Dă la o parte toate preseturile gândirii tale, toate dorinţele tale de-a fi fără de pată, de-a fi nevinovat sau de a fi o victimă şi fii cât mai obiectiv cu putinţă. Este firesc să ne dorim să nu fim “pătaţi”, ci să fim albi ca neaua, frumoşi, deştepţi, buni, să fim modele de urmat. Dar până şi această aşteptare este o mare limită în calea realizării în practică a tehnicii introspecţiei energiei. Dacă porneşti la drum cu asemenea idei, cu asemenea intenţii, este clar că nu vei reuşi. Ştii, e cam la fel cu marea descoperire a cuanticii: dacă porneşti de la premiza că vei observa un foton, exact asta vei observa. Dacă porneşti în căutarea unui electron, aia vei găsi. Când pornim la drum dorindu-ne să dovedim ceva, chiar dacă aceea pare a fi o descoperire, nu este decât un răspuns la tăcuta şi intrinseca întrebare, conţinută in dorinţa-intenţia iniţială.

–          Şi cum naiba să dau la o parte toate astea? Cum să fiu conştient că există o aşteptare, o dorinţă, o parşivă şi ascunsă intenţie?

–          Ori de câte ori ai o senzaţie de iritare, o senzaţie de frică sau de respingere, ori chiar de tristeţe, înseamnă că nu vei putea afla adevărul. Vei ajunge doar în acea zonă în care energia reacţiei tale nu va face altceva decât să amplifice reacţia, să întărească gândul sau să dea naştere cine ştie cărei alte reacţii de opoziţie. E-adevărat că e greu să-ţi urmăreşti senzaţiile. Mai ales dacă te-ai obişnuit să fii într-o stare de agresivitate, de respingere generală, o stare de apărare sau de atac. E-acelaşi lucru. Simplul fapt că nu-ţi convine ceva, că simţi că trebuie să te aperi de ceva, este în sine o verigă slabă. Uite, poate îţi e mai uşor aşa, să cauţi să găseşti energia din spatele gândului de respingere, gândului de negare sau de criticare. Asta s-ar putea restrânge în “nu-mi place” sau “nu-mi convine”.

–          Da, am încercat, şi-ntotdeauna mă pierd într-un hăţiş de gânduri. Când am încercat să caut în felul ăsta, am ajuns tot într-o analiză raţională, intr-un proces al minţii raţionale.

–          Foarte bine, dar trebuia să mergi şi mai departe, dincolo de minte, dincolo de gânduri. Uită-te la gânduri, lasă-le să fie, nu te agăţa de niciunul. Tu mergi înainte mereu cu întrebarea, “şi-n spatele tău, ce este?”.  La început vei da numai peste alte gânduri, peste imagini, amintiri, peste preseturile conştiente şi subconştiente. Vei descoperi tiparul de inlănţuire, de legătură intre gânduri şi emoţii. Dacă descoperi felul în care se conectează toate, devii capabil să-ţi schimbi tiparele de gândire moştenite, preluate şi create din mediu şi relaţia cu mediul exterior. Niciun gând, nicio credinţă nu o înlocuieşte pe alta decât în cadrul aceluiasi tipar de conexiune. Felul in care mintea invaţă să gândească, să funcţioneze, este deprins din mica copilărie.

Nu te opri până nu ajungi intr-o stare de pace sau până nu descoperi lumina care vindecă totul.  Pe măsură ce se adună energia liberă in corpul tău, picătură cu picătură, zi de zi, ea produce transformări atât de discret, încât n-ai să poţi pune degetul să spui: uite, aici este clipa în care m-am schimbat. Dar nu asta e important. Important este că schimbarea se produce, iar cele două tehnici, încărcarea şi meditaţia, se susţin reciproc. Tehnica introspecţiei energetice nu se poate realiza dacă nu se atinge, în prealabil, o anumită stare a minţii, mai exact pacea. Caută şi doreşte-ţi acel punct de echilibru şi armonie şi linişte. Dar cel mai important factor este voinţa de a găsi adevărul. Smulgerea din comoditate, din confortul propriilor convingeri, din “nevoia” de a te baza pe ceva ce ştii, ce ai invăţat, de a rămâne agăţat de ceva astfel incât să nu te pierzi, frica de pierdere… nu e uşor, nu zic că e uşor. Asta presupune in primul rând o renunţare la “eu ştiu”. O minte cu-adevărat deschisă nu se agaţă de “al meu, a mea”. O minte cu-adevărat deschisă va căuta doar adevărul in orice context dat şi dincolo de el. Din poziţionalitatea obligatorie a unui context vei ieşi treptat. Vei depăşi această limitare de-abia atunci când vei descoperi esenţa ce eşti. De-abia după aceea vei fi capabil să vezi adevărul in toate. Meditaţia te ajută să te cunoşti, să te descoperi pe tine, să  descoperi mecanismele de legătură din propria ta gândire. Felul in care se inlănţuiesc gândurile, emoţiile, sentimentele… butoanele secrete… la ce re-acţionezi imediat…

–          Păi, de meditaţii n-am prea avut timp, recunosc!

–          Şi nici cu ficatul n-ai ajuns să zâmbeşti!

–          Poftim?

–          Scuze, era dintr-un film, Eat Pray Love, cu Julia Roberts. Este sfatul pe care i-l dă un înţelept din Bali. Ca să fie fericită, pentru o viaţă armonioasă, înţeleptul îi spune că dimineaţa ar trebui să mediteze ca în India, la prânz să se distreze şi să cunoască viaţa din Bali, după-amiaza să vină la el, la înţelept şi seara să nu uite să zâmbească cu ficatul. Cam aşa ceva era, nu mai ştiu exact, că mie mi-a plăcut asta cu ficatul! E-atât de important să nu trăieşti în ură, in furie, în invidie, in neiertare, să nu te culci seara supărat şi neîmpăcat, plin de pizmă sau de frică! Ficatul procesează toate aceste emoţii şi sentimente. În  ajutorul lui vine vezica biliară. Mai întâi se-mbolnăveşte ea, adună pietre, adică tot ceea ce nu poţi ierta, tot ce nu poţi depăşi, tot ceea ce întăreşti cu fiecare afirmaţie de genul “Nu pot ierta! Nu pot accepta! Nu pot înţelege!”, frecvenţe joase ale unor sentimente distructive ce se adună şi devin concrete în pietre. Apoi, dacă vezica biliară nu mai poate, ficatul va fi pur şi simplu suprasolicitat, până la epuizare. Ceea ce face ca toate otrăvurile, pe care trebuia, era în menirea lui de a le curăţa din sânge, să ajungă în tot corpul. Şi-uite aşa, ai pornit de la una şi ai ajuns la alta, şi mai gravă.

–          Chestiile astea le ştiu. Dar nu-nţeleg cum să zâmbesc cu ficatul. I-a şi explicat cum ?

–          Nu, nu i-a explicat, dar poţi să vezi şi tu filmul! Cine ştie, poate va tresălta ceva în tine, se va face vreo conexiune şi, brusc, vei şti cum!

–          Să ştii că mă duc să-l văd, că nu mai găsesc răbdarea să mai încerc introspecţia asta.

–          Uneori e bine şi folositor să-ţi iei pauze. Chiar şi distanţe. Numai de la depărtare poţi vedea mai în ansamblu şi mai puţin influenţat emoţional. Aşa că, vizionare plăcută!

–          Mulţumesc.

©danielamariamarin

energy connector

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

2 Responses to Introspecţia energetică

  1. piciu884 says:

    Nimic mai adevarat! ”Daca vrei sa vezi ARTA, priveste de la distanta! Daca vrei sa vezi defectele, priveste de aproape!”… zicea un mare critic de arta si filozof!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s