19 octombrie 2013

19 octombrie 2013

–          Ce să-ţi mai spun? Ce-aş putea să-ţi mai spun? Ţi-am spus atâtea lucruri folositoare. Măcar de le-ai folosi pe-acelea.

–          Fiecare lucru pe care mi l-ai spus este bun, dar nu ştiu, încă n-am înţeles cum poate fi şi folositor. De la cuvânt la faptă, la acţiune, e tare mult.

–          Bine, dar nu eu trebuie să acţionez, ci tu. Cuvintele au partea lor de acţiune, dar dacă nu sunt susţinute de adevărul faptelor, cu consecvenţă, dacă nu transformi litera în energie, degeaba. Iar asta nu o poţi face decât tu. Nimeni nu poate trăi în locul tău. Eu îţi dau nişte unelte, ce faci tu cu ele, cum le foloseşti, dacă le foloseşti, este treaba ta.

–          Bine, dar tot nu pot să ies din reacţiile astea violente, nu le pot opri. Mă apucă furia când văd atâta neruşinare, atâta bătaie de joc! Nu mă pot stăpâni, nici nu mă pot minţi că n-am simţit ceea ce am simţit.

–          Şi foarte bine faci, adică să nu te minţi, să nu pretinzi că eşti liniştită, că nu ai nicio reacţie de violenţă când, de fapt, tu ai. Asta ar fi cea mai mare iluzie dintre toate. Nici că vei mai găsi calea spre adevăr dacă vei proceda în felul ăsta. Vezi tu, violenţa este transferată in noi de la bun început. Este o întreagă artă să poţi alchimiza acest aparent dat al naturii. Când observăm nedreptăţile sau minciunile trebuie să ne amintim de trista natură inferioară a celor care, poate, doar din neştiinţă fac astfel. Trebuie să avem compasiune şi să ne rugăm pentru acele suflete care trăiesc în minţi încăpăţânate şi hipnotizate.

–          Care neştiinţă?! Care neştiinţă? … că, uite, şi-acum am luat foc! Sunt foarte ştiutori şi foarte ştiinţifici când fac toate astea. Ştiu exact ceea ce fac!

–          Sau execută nişte ordine pe care nu le înţeleg şi se tem pentru propria viaţă.

–          Ce viaţă mai poate trăi un om cu asemenea greutate pe conştiinţă? Cum să mai trăiască ştiind că a distrus vieţile altor oameni, a distrus pământul şi tot ceea ce este necesar vieţii altor oameni?

–          Înţeleg că din punctul tău de vedere, ar fi imposibil. Dar acesta este doar felul in care gândeşti tu, felul în care tu te-ai simţi. Sunt atâtea alte posibilităţi, atâtea paliere de conştiinţă în acest univers al Terrei.

–          Dar de ce există toate astea? De ce se permite să existe? De ce lasă Dumnezeu toate astea să fie?

–          Pentru că altfel s-ar opri totul. De ce trebuie să existe fierea, secreţia atât de acidă a vezicii biliare? Ca să ajute în distrugerea bacteriilor, în dizolvarea grăsimilor şi mai ştiu eu la ce. Iar fierea asta este produsă de ficat. Ficatul curăţă sângele şi-l face bun şi potrivit pentru întregul organism. Ceea ce pare a fi atât de rău este, până la urmă, necesar funcţionării întregului corp. Fiecare lucru are sensul său. Dacă la o primă vedere pare a fi negativ, urât, iată că rolul său poate fi extrem de important. Dacă n-ar exista minciuna, ai putea să ştii ce-i adevărul?

–          Ăsta e un răspuns din ăla inteligent, dar nu ştiu, zău, cum m-ajută pe mine să-mi depăşesc reacţia!

–          Poate că şi reacţia ta este un rău necesar. Pentru a te putea înălţa dincolo de reacţie, trebuie să trăieşti schimbarea, nu s-o gândeşti. Şi chiar dacă există încă asemenea reacţii, ele vor deveni din ce în ce mai mici şi mai rare atunci când te vei stabiliza în iubire. Chiar şi din iubire poţi manifesta o reacţie, dar aceasta nu va mai conţine violenţa, ci înţelepciunea. Vei alege să reacţionezi, nu vei fi supusă unei reacţii automate, stârnite sau dictate din exterior.

–          Adică e bine că reacţionez? Că nu mai înţeleg!

–          Păi, nu ţi-am spus de la început? E bine că-ţi recunoşti reacţiile pentru ca doar aşa, încetul cu încetul, le vei putea transforma energia, iluminându-le cu iubirea autentică pe care ştiu că o trăieşti.

–          Ah!… şi eu care mă învinovăţeam!

–          Învinovăţirea este tot o reacţie in afara iubirii. Sau, mai bine zis, la o margine inferioară a iubirii. Propune-ţi să inveţi să iubesti, propune-ti să devii iubire, şi-atunci toate vor fi mult mai simple. Noapte bună!

–          Mulţumesc, noapte bună!

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

One Response to 19 octombrie 2013

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s