27 octombrie 2013

27octombrie 2013

–          De ce trebuie să sufere omul din iubire?

–          Dar nu trebuie.

–          Ba da! Arată-mi tu mie pe careva să nu fi suferit din iubire măcar o singură dată în viaţă!

–          Nu se suferă din iubire. Se suferă din neacceptare, din egoism, din posesivitate, din dorinţa de a avea ceea ce-ţi stârneşte bucuria, ceea ce-ţi aduce satisfacerea nevoilor sau a plăcerilor tale. Se suferă din absenţa iubirii, da, aici poţi spune că se manifestă o suferinţă profundă, uneori chiar invizibilă, inconştientă, cu-atât mai periculoasă. Dar nu e corect spus absenţa iubirii. Din nerecunoaşterea iubirii ar fi mai potrivit.

–          Iar mă iei cu chestii de-astea? Eu îţi spun de viaţă concretă, reală, şi tu mă-nvârţi prin stelele tale îndepărtate!

–          Şi eu ţi-am răspuns tot despre viaţa concretă, despre imediata realitate a oamenilor, nu despre stelele mele. Lasă-mă să-ţi explic. Omul vrea să primească din exterior ceea ce are nevoie în interiorul său pentru a fi echilibrat, bucuros, întreg. Are această aşteptare. I se trage din copilărie, de la începutul vieţii când a fost obişnuit să i se dea ceea ce îi era necesar. Dacă a primit iubire, afecţiune, atenţie pe toate planurile, în toate sectoarele manifestării sale, copilul se va dezvolta frumos, va fi echilibrat şi va căuta să găsească un partener sau o parteneră pe măsură.

–          Şi, adică, dacă n-ai primit suficientă atenţie, grijă şi afecţiune de la mamă, o să fii dezechilibrat şi vei căuta o femeie care să-ţi împlinească lipsurile?

–          Cam aşa ceva. Oricum, vei avea această aşteptare de la femeia iubită. La un moment dat, în mod subtil îi vei cere să-ţi fie mamă mai mult decât iubită.

–          Şi dacă n-ai primit suficientă atenţie de la tată?

–          Pentru tine, că eşti bărbat, lipsa afecţiunii tatălui tău faţă de tine s-ar fi putut transforma într-o slăbire a puterii de acţiune, specifică principiului masculin sau, în cealaltă extremă, într-o exacerbare a principiului feminin existent în tine. Stai, că asta nu înseamnă neapărat că ai o predispoziţie pentru homosexualitate! Asta se poate manifesta printr-o aplecare spre creaţie, ceea ce este foarte frumos sau înspre o sensibilitate aparte. În general, dezechilibrele părinţilor se reflectă în copii, iar părinţii care nu şi-au găsit puterea în iubire, în căldura iubirii, îşi vor creşte copiii în tensiunea dintre ei, in războiul forţelor. Acela va fi câmpul în care va creşte copilul, deci nu are cum să înveţe să fie cald, calm, puternic, încrezător, bun, iubitor…

–          Bine, dar dacă părinţii se iubesc şi, totuşi, din când în când mai au câte-o ceartă, nu se înţeleg asupra cine ştie căror subiecte, şi-atunci este afectat copilul?

–          Sigur că este afectat, dar dacă aceste lucruri se întâmplă rar şi-apoi situaţia se rezolvă şi se restabileşte pacea, copilul învaţă că, indiferent de controversă, cu persoana iubită trebuie să ajungi la pace, la bucurie, la armonie.

–          Şi tu chiar crezi că există tineri de-ăştia, cum zici tu, echilibraţi şi crescuţi in armonia familiei, care să nu se îndrăgostească de-o fată de la polul opus?

–          Dacă se-ndrăgostesc de-o asemenea fată, înseamnă că au nevoie să cunoască acea latură, au nevoie să se întregească cu acea experienţă. În general, omul  vrea să se întregească pe sine prin altul. Să îşi găsească bucuria în relaţie cu altul sau cu alţii. Când se îndrăgosteşte, tânjeşte să fie mereu alături de persoana de care s-a indrăgostit şi în prezenţa căreia simte ceva deosebit, se simte pe sine însuşi mai bun, mai frumos, mai inteligent, mai vesel, mai puternic. Persoana de care s-a îndrăgostit este un catalizator pentru reacţia de scoatere la lumină a celor mai frumoase stări din sine însuşi. Stările şi calităţile nu sunt în afara sa, ci înăuntru. Persoana aceea poate fi doar o oglindă în a cărei reflectare să se vadă exact aşa cum îi place să fie. Se poate recunoaşte pe sine în imaginea ei. În absenţa acelei oglinzi, omul nu se poate vedea, nu-şi poate vedea acele calităţi care-i plac, pe care le doreşte a fi manifestate. De fapt, n-a ştiut cum să le aducă singur la suprafaţă, nu a găsit resortul care să le împingă dinăuntru în afară fără de un ajutor extern. Persoana pe care o iubeşte deţine cel puţin parţial acele calităţi de care are nevoie pentru a se bucura de sine. Şi asta este o cale de a te cunoaşte pe tine, de a te găsi, dar şi de a evolua pentru că, uneori, persoana de care se îndrăgosteşte îi oferă şi ceea ce n-are, adică îl completează. Dacă omul este suficient de inteligent să înţeleagă asta şi să aprecieze, va fi recunoscător şi nu va ajunge niciodată la dorinţa de a schimba persoana de care s-a îndrăgostit pentru că nu este la fel cu el. Dimpotrivă, va fi fericit că ceea ce nu regăsea în el, regăseşte şi primeşte de la iubit sau iubită.  De cele mai multe ori, însă, oamenii vor să se schimbe unii pe alţii după cum le convine, după propria măsură. Şi ăsta este un fals program al iubirii. Este, dacă vrei, iubirea karmică. Dintr-o asemenea iubire ai de învăţat tot felul de lecţii, te poţi cunoaşte pe tine, şi te poţi schimba.

–          Păi, înseamnă că majoritatea relaţiilor sunt aşa!

–          Cam da.

–          De ce?

–          Unul din motive este preluarea exemplului. Un alt motiv este absenţa practicii spirituale de păstrare a legăturii cu sinele încă din copilărie în condiţiile în care educaţia şi instruirea intelectuală socială acţionează, aş putea spune, exact împotriva acestui lucru. Copiii nu sunt instruiţi de maeştri spirituali, ci de oameni ce ştiu mai bine despre o materie. Până şi menirea de educator, de responsabil pentru educarea copiilor s-a pierdut. Profesori-educatori sunt din ce în ce mai puţini. Aşa s-a schimbat lumea.

–          Păi dacă sunt atâtea de învăţat! Ce să facă într-o oră în care trebuie  să le predea copiilor toată lecţia, să-i mai şi asculte, să le dea note… când să mai aibă timp pentru educaţie?

–          Stai puţin, că educaţia este o artă pe care o poţi transmite în fiece clipă, la orice oră, în orice subiect sau materie. Dacă n-ar mai fi nevoie să le dea note, poate c-ar avea mai mult timp. Dar hai să sărim peste subiectul ăsta că e foarte lung. Şi parcă vorbeam despre altceva.

–          Păi da, da’ nici nu mai ştiu de unde-am pornit!

–          De la întrebarea ta: de ce trebuie să sufere oamenii din iubire.

–          Ah, da! … Păi, şi cum am ajuns aici? Toate astea la care am ajuns, subiectele pe care le-am atins au legătură cu iubirea?

–          Bineînţeles. Toate au legătură cu iubirea. Suferinţa n-are legătură cu iubirea. Suferinţa are legătură cu ruperea de iubire, cu respingerea, cu negarea, cu separarea, cu egoismul şi cu orgoliul, iar toate astea s-au transmis din generaţie în generaţie.

–          Şi-atunci, nu suntem vinovaţi noi!

–          N-ar trebui să cauţi să găseşti vinovaţi, ci să cauţi să găseşti iubirea. În tine. Ştii, cum a spus Iisus, dacă n-ai să reuşeşti a te iubi pe tine, cum ai putea să împlineşti cererea Lui de a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi?

–          Dar eu cred că mă iubesc pe mine.

–          Foarte bine. Atunci cum poţi să suferi din iubire?…

–          Sufăr pentru că nu-mi răspunde aşa cum îmi doresc eu.

–           Când te vei iubi pe de-a-ntregul, cu bucurie, când îţi vei fi găsit sufletul şi te vei reîntregi,  dorinţele tale nu vor mai fi aşteptări şi cereri, ci dăruiri. Vei doar dărui. Nu vei mai sta in aşteptare să primeşti pentru că tu vei avea mai mult decât ai avea nevoie. Atunci nu va mai fi loc de suferinţă pentru că locul va fi umplut de izvorul nesecat al iubirii. Si daca vei primi ceva, darul acela va spori darul iubirii tale.

©danielamariamarin

 

 

 

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to 27 octombrie 2013

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s