31 octombrie 2013

31 octombrie 2013

–          De ce avem nevoie de o minte clară? De ce-avem nevoie de minte, până la urmă?

–          Că să ne “minte-m”, adică să putem crea, vedea, experimenta şi ordona ceea ce numim realitate, ceea ce se construieşte şi se întreţine prin miliarde şi miliarde de conexiuni informaţionale în marea masă a energiei universale. Claritatea minţii ne ajută să înţelegem lucrurile aşa cum sunt.

–          Cum sunt lucrurile din punct de vedere fizic sau altfel?

–          Din toate punctele de vedere. Dacă priveşti un telefon, de exemplu, poţi spune că este un obiect, un obiect care facilitează comunicarea la distanţă, un obiect de care nu te poţi despărţi pentru a-ţi desfăşura activitatea profesională, pentru a-ţi câştiga pâinea cea de toate zilele, un obiect care îţi este absolut necesar. Din altă perspectivă, acest obiect nu-ţi este deloc absolut necesar. Viaţa în corpul tău poate continua şi în absenţa telefonului. Conştiinţa ta există şi în absenţa telefonului, la fel şi sentimentele şi emoţiile tale. Cu toate acestea, de multe ori ai trăit emoţii puternice, frumoase sau mai puţin frumoase, venite prin intermediul telefonului.  El a fost calea prin care s-au transmis acele frecvenţe ce-au determinat în tine o reacţie emoţională. Un obiect intermediar între trăirile tale şi realitatea exterioară.

–          Bine, dar eu nu sunt dependentă de telefon, dacă asta vrei să sugerezi!

–          Nu, nu asta vreau să sugerez, deşi, e posibil să fie chiar aşa. Vezi tu, ceea ce nu putem să ştim cu claritate în absenţa practicii realităţii, nu poate fi o certitudine. Până nu trăieşti experienţa direct şi complet, nu poţi şti cu siguranţă adevărul. Dacă îţi iau acum telefonul, ce vei face, cum vei reacţiona?

–          Ţi-l dau eu, nu-i nicio problemă! Ia-l!

–          Eşti sigură?

–          Da.

–          Şi ce-ai să faci, cum îţi vei mai face comenzile, cum vei mai afla despre prieteni, cum vei mai fi în legătură cu clienţii, cum îţi vei desfăşura activitatea?

–          Mda! O să fie cam greu. Dar îmi laşi internetul?

–          Hahahha… Vezi? Eu am dat exemplu telefonul, dar la fel de bine puteam spune şi computerul.  Obiectele din jurul nostru ne sunt necesare într-o anumită măsură. Este bine că nu ţi-ai creat ataşamente faţă de telefon. Din răspunsul tău reiese că nu eşti ataşată, implicată emoţional de acest obiect. Dar, dacă te întrebi cu onestitate, găseşti oare un alt obiect de care eşti ataşată?

–          Da.

–          Ei bine, acel obiect este cârligul undiţei în care te-ai prins.

–          Bine, dar omul trebuie să aibă şi el rădăcini cumva, să fie ancorat in realitate, că altfel pluteşte pe deasupra tuturor lucrurilor şi nu-i pasă de nimic. Nu mai are cum să fie conectat cu lumea. Şi-atunci e chiar periculos.

–          Mai ales cu această lume! Aşa e, ai perfectă dreptate.

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

2 Responses to 31 octombrie 2013

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s