1 noiembrie 2013

1 noiembrie 2013

–          Bunul simţ, pur şi simplu bunul simţ, eu aşa aş denumi nivelul ăsta de conştiinţă. Să simţi şi să manifeşti respect faţă de tot ceea ce există in jurul tău, ştiind cu desăvârşire că acest tot contează, că tu eşti doar un fir de praf din acest tot, că totul are un rost şi că drepturile naturale sunt valabile pentru orice fiinţă. Să manifeşti bunătate şi măcar disponibilitate, dacă nu iubire, faţă de orice şi faţă de oricine. Că până să înţelegi cum să te iubeşti pe tine ca să-i poţi iubi şi pe alţii, ai mult drum de parcurs, dar măcar să ai deschiderea asta şi respectul autentic, nu de poleială.

–          Ei, dacă toţi oamenii ar atinge măcar acest nivel, cum îi zici tu, wow, ce schimbare ar fi! Dar ce bunătate să mai arăţi unuia care te calcă în picioare, care te minte în faţă, care n-are niciun respect, care te tratează ca pe-un servitor? Cum să te porţi cu un asemenea… reprezentant al majorităţii, pentru că, eu cred că aşa e majoritatea oamenilor?

–          Aici intervine greutatea, într-adevăr. Pentru că acum, în lumea asta, este foarte greu să înveţi cum să fii bun şi, în acelaşi timp, să nu pui şi tu umărul la creşterea nesimţirii, a răutăţii, cum să stai drept pentru dreptate şi cu braţele deschise gata să îmbrăţişezi, să ajuţi, să ai grijă de aproapele tău. E ca şi cum ai merge pe-o sârmă. Şi-atâta vreme cât rămâi în lumea asta, înseamnă că trebuie să ai reacţii. Ce fel de reacţii, cum poţi îmbina lucrurile astfel încât să vorbeşti pe limba fiecăruia, e chiar foarte greu de învăţat. Numai experienţa te învaţă şi acel simţ bun, adică s-ajungi să simţi oamenii, să ştii cam în ce limbă să le vorbeşti ca ei să înţeleagă.

–          Păi, da! De-aia se spune că dacă eşti bun, eşti luat de prost. Cum să faci să fii şi bun şi să nu fii şi batjocorit pentru bunătatea ta?

–          Câteodată chiar şi un maestru işi ceartă discipolii, la fel cum un preot îşi ceartă călugării. Şi caută să le vorbească în felul în care ei chiar ar putea înţelege. Că, degeaba vorbeşti vorbe frumoase dacă nimeni nu-nţelege nimic. Important este să nu încarci vorbele, chiar şi pe cele de ceartă, cu altceva în afară de compasiune şi iubire. Emoţia sau sentimentul din spatele cuvântului provoacă răul, stârneşte răul.

–          Da, dar dacă arăţi compasiunea, dacă omul ăla pe care-l cerţi simte asta,  simte că în spatele vorbelor usturătoare se ascunde iubirea, dar el, aşa e el, n-are ruşine, n-are… bun simţ, că tot ziceai, crezi că mai contează, că mai ia în seamă ce i-ai spus, pentru ce l-ai certat? Că eu am văzut mulţi din ăştia care zic, “ei, lasă, că-i trece, că doar e bun şi aşa trebuie să fie, că asta e menirea lui, să fie bun, iar eu îmi văd în continuare de-ale mele, aşa cum ştiu eu”.

–          Aşa e, dar puţin câte puţin, poate s-o trezi şi respectul, mai ales dacă va trece printr-o experienţă în care să vadă că exact persoana pe care o credea mai proastă, va fi singura persoană care îi va sări în ajutor, pentru că, să ştii, aşa se întâmplă. Mereu. Mai ales când faci o nedreptate cuiva. Atunci să te fereşti de plata nedreptăţii tale, care nu va lipsi cu siguranţă. Grav este şi când judeci pe cineva. Judecata ta te-ajunge din urmă, şi vei păţi tu sau copiii tăi, exact la fel. De-aia trebuie să avem înţelegere şi compasiune, nu să ne dăm noi deştepţi că ştim noi mai bine cum a greşit, cine-a greşit şi cum ar trebui pedepsit.

–          Mda. E greu.

–          Nu zic că­-i uşor, dar dacă tot am vrut să ne punem în slujba lui Dumnezeu, atunci asta e, trebuie să facem faţă, să invăţăm cât mai mult ca să putem sluji cât mai bine. Întotdeauna avem ajutor dacă nu uităm să ne dăm noi şi mintea noastră deoparte din calea Lui. Ei, dar s-a făcut târziu şi eu trebuie s-ajung la cămin, să le duc câte ceva la bătrâni. Acolo să vezi câtă neiertare şi ură, bieţii de ei, că nu-şi pot ierta ba copiii, ba rudele, ba sistemul… Să vii şi tu cu mine, într-o zi, să vezi. Slavă Domnului, că nu-s toţi aşa, că, sincer, nici nu ştiu dac-aş fi rezistat!

–          Păi, hai că vin acum!

–          Hai!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

One Response to 1 noiembrie 2013

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s