8 noiembrie 2013

8 noiembrie 2013

–          Mulţumesc.

–          Eşti supărat?

–          Nu.

–          Nu te bucuri că e ziua ta?

–          Nu e ziua mea. E ziua arhaghelilor. Eu nu sunt arhanghel.

–          Bine, dar porţi numele unuia dintre ei. De ce să nu sărbătoreşti asta?

–          Pentru că mi se pare o prostie. Ţi-am spus, ziua mea de naştere este una, onomastica asta este o invenţie, o modalitate de-a mai cheltui bani ca să le dai de băut altora.

–          Vai, nu pot să cred că tu gândeşti aşa!… Dincolo de treaba asta cu banii, chiar nu te bucuri când îţi spune lumea La Mulţi Ani?

–          Nu.

–          Adică nu-ţi place să fii sărbătorit?

–          Mi-ar plăcea să fiu sărbătorit pentru ceea ce sunt, nu pentru numele pe care îl port. Nici măcar nu mi l-am ales eu.

–          Cei care doresc să te felicite, te felicită oricum pentru tine, pentru cine eşti tu pentru ei, nu pentru numele tău. Şi se bucură să aibă această ocazie în plus, în afara zilei tale de naştere ca să-ţi ureze ceva frumos…

–          Ca să-şi amintească de existenţa mea, poate vrei să spui.

–          Of, dar de ce eşti aşa ursuz şi supărat?

–          Ştii, sunt oameni care îşi amintesc de mine doar de sărbători. Alţii care îmi trimit sms-uri sau mailuri doar pentru că mă cheamă aşa, nu pentru că ar dori cu-adevărat să-mi transmită un gând bun. O fac din obligaţie şi c-aşa e tradiţia. Mie nu mi se pare c-ar trebui să mă felicite persoane cu care n-am nici în clin, nici în mânecă. Persoane cu care am venit în contact datorită serviciului, de pildă. De ce să se străduiască să-mi ureze mie ceva, aşa, de formă, de ce trebuie să intrepătrundem totul, serviciul să intre cu forţa în viaţa noastră particulară?

–          Bine, dar oamenii vor să fie drăguţi, să-ţi facă o bucurie…

–          Ei, aş! Vor să se achite ei de-o obligaţie, să se pună bine cu sărbătoritul, să respecte tradiţia! Cine mai trimite urări din inimă, sincere, cine crede cu adevărat în ceea ce scrie sau spune? Pentru câţi Mihai şi Gabrieli şi Mihaele şi Gabriele ai trimis tu felicitări, sms-uri şi mailuri?

–          Păi… nu-s prea mulţi. Vreo opt-nouă.

–          Şi pentru câţi dintre aceştia simţi ceva?  Îţi sunt prieteni chiar toţi?

–          Nu neapărat prieteni, dar pentru câţiva chiar am un sentiment de recunoştinţă şi le doresc să le fie bine, cu alţii poate că am avut o relaţie de prietenie în urma căreia a rămas ceva…

–          Şi pe câţi ai sunat ca să le spui la mulţi ani din toată inima? Câte telefoane ai dat?

–          Doar unul.

–          Vezi? Asta spun. De fapt, în inima ta este doar acea persoană. Restul sunt obligaţii sub o formă sau alta. Ba că te-au ajutat cândva, ba că au însemnat ceva vreodată pentru tine, dar a trecut timpul şi v-aţi îndepărtat şi legătura nici nu mai există…

–          Şi ce e rău în a transmite felicitări şi urări de bine oamenilor, măcar de sărbători, că nu te înţeleg!

–          Nu e rău că le transmiţi, ci cum le transmiţi! Dacă tot o faci, măcar fă-o cu toată inima. Bucură-te pentru ei, sărbătoreşte-i cu adevărat, nu trimite doar vorbe frumoase şi false, pentru că în spatele cuvintelor trimise se află energia din care s-au născut, adică energia autenticei tale simţiri, încărcătura emoţională a realelor tale sentimente ori  a absenţei lor. Şi asta nu face decât să sporească falsitatea lumii.

–          Ştii, cred că îmi pare rău că te-am sunat. Cred că te-am tulburat şi nu asta îmi doream. Doream doar să-ţi spun La Mulţi Ani Frumoşi şi Bucuroşi. Din toată inima. Şi-ţi mai doresc să te poţi bucura tu însuţi de tine, să te poţi sărbători în fiecare zi, să-ţi sărbătoreşti viaţa ta şi să nu rămâi în amăgirea asta a lumii. Chiar dacă tot ceea ce-ai spus este adevărat, într-o atât de mare măsură încât poate părea că-ntreaga lume este aşa, dar se poate şi altfel, există şi altfel de oameni, există şi altceva în afară de falsitate. Există adevăr, căci altfel n-ar mai fi lumea asta deloc. Şi-n loc să critici şi să te amărăşti pe tine pentru falsitatea lumii, mai bine extrage ceea ce poţi şi înalţă tu pe cele mai înalte trepte ale iubirii, ale adevărului, orice primeşti. În felul ăsta vei face un mare bine, nu doar ţie, dar şi persoanelor despre care ştii că sunt false. Energia care se întoarce la ele, nu se întoarce purtând amprenta falsului din care s-au născut cuvintele lor, ci alchimizată prin energia răspunsului tău sincer, de mulţumire şi recunoştinţă pentru faptul că s-au gândit la tine, măcar şi din obligaţie. Îmi pare rău dacă te-am supărat, sper să nu-ţi fi stricat eu ziua, dar asta mi-a venit să-ţi spun. Să ai o zi senină!

–          Mulţumesc.

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s