11 noiembrie 2013

–          Zi importantă, nu?

–          Da, numerologic vorbind, 11 este număr maestru. Aşa că luna asta, a unsprezecea, ne oferă ocazia de a descoperi adevărul. Adevărul deschide drumul către maestrul interior. Iar ziua a unsprezecea, în fiecare lună, este potrivită lucrărilor spirituale.

–          Şi alte zile nu sunt la fel de potrivite? Adică, nu fiecare zi ar trebui să fie potrivită lucrării spirituale?

–          Ba da, sigur că da! Dacă te gândeşti cum arată numărul 11, sunt două linii verticale şi paralele. Linia verticală semnifică coborârea spiritului în materie. De două ori coboară, iar pentru că 1+1 = 2, adică lumea duală a celor două principii, masculin şi feminin, înseamnă că avem şansa de a le armoniza. Amândouă din spirit venite, acum pot să se adune în miezul vieţii. Cifra doi nu înseamnă doar experimentarea şi desfăşurarea spiritului în materie, dar înseamnă şi armonia şi unitatea dintre 1 şi repetiţia sa. Dintre unu şi oglinda sa.

–          Oh, nu m-am gândit la asta!… Interesant!

–          Doiul este puterea, energetic vorbind, ce poate crea în continuare, poate da naştere celui de-al treilea. Al treilea este jumătate din infinit. Jumătatea albă sau jumătatea neagră. El are o reflectare în oglindă, tot aşa cum cele două triunghiuri echilaterale sunt unul cu vârful in sus, altul cu vârful în jos. Dacă priveşti triunghiul cu vârful în jos, observi că din cele două puncte, unite printr-o linie orizontală, din tensiunea lor, din întâlnirea lor la mijloc, se naşte cel de-al treilea punct, aruncat departe, proiectat sau coborât în materie, şi astfel apare cel de-al treilea vârf al triunghiului echilateral. La fel cum doi oameni care sunt uniţi printr-o linie de comunicare, atraşi de iubirea unuia pentru altul, pot să atingă unitatea spirituală, pot să proiecteze acest unu rezultat din ei, în sus, în spirit. Precum in cer, aşa şi pe pământ se mai intâmplă ca două suflete să atingă unitatea, să devină unul. La fel cum două corpuri se adună şi creează un al treilea corp. Foarte multă informaţie se transmite pe linia de comunicare dintre cei doi până când se naşte al treilea, care este, iniţial, informaţie. Şi toată această informaţie devine esenţa, fundamentul material ce va atrage spiritul să coboare din nou, cu-o altă parte din sine. Când şi sufletele şi trupurile ating unitatea, ceea ce este foarte rar întâlnit, atunci se atinge eliberarea din orice tensiune, din orice atracţie, din orice reacţie, eliberarea din manifestare.

–          Da, da… ! Acum înţeleg. Şi fiecare cifră are legătură cu precedenta?

–          Da, are legătură, însă legăturile sunt nu doar între cifrele apropiate. Trei, de exemplu, nu are legătură cu şase, chiar dacă aşa pare, ci cu opt. Ca să se împlinească pe sine într-un anumit context şi ca să poată avansa într-o următoare experientă, trei trebuie să se întâlnească cu inversul său pentru a-l împlini pe opt. Realizarea aceasta îl poate face să rămână intr-o continuă călătorie, un fel de spirală. În schimb, dacă se adună cu patru, îşi poate înţelege sensul existenţei, se poate organiza şi manifesta oriunde în câmpul materiei. Îşi depăşeşte nevoia de acumulare sau răspândire de informaţie, se organizează, se stabilizează, şi astfel il poate manifesta pe şapte. Renunţând la materie şi manifestare, din propria voinţă, devine nouă, pentru scurt timp. Se-ncheie un ciclu. Se face un salt.

–          Şi cinci? Ce-nseamnă cinci?

–          Cinci este numărul omului limitat de materie, de informaţia materială. Trezirea spiritului este menirea lui. Spiritul conţinut în informaţia existentă îşi doreşte să avanseze sau să revină la unu, dar suferinţa lui e lungă şi pentru a-şi îndepărta limita, trebuie să se desfacă pe sine, să renunţe la o parte din el. Astfel va trece prin şase şi-apoi, prin opt… e complicat!

–          Da, e cam complicat cu cifrele astea…

–          Mai bine gândeşte-te la cruce, la crucea de lumină din tine. O să te-ajute să mergi mai departe şi să înţelegi ceea ce ai nevoie să înţelegi . Este infinit  mai simplu decât să aduni toate informaţiile astea şi să le inţelegi pe toate. Nici nu ştiu câte vieţi ne-ar trebui, o infinitate probabil. Slavă Domnului că ni se oferă şansa, la un moment dat, să renunţăm la toată cunoaşterea asta, să lăsăm totul deoparte, toate diferenţierile şi toate împărţelile şi socotelile, orice proiecţie a minţii noastre şi orice materie a cuvântului şi să ne predăm în mâinile lui Dumnezeu. Iubirea devine senină, liniştită, lumina nu mai are umbră.

–          Ştii, chiar azi mi-am amintit de crucea de lumină! Fantastic! Să pomeneşti acum de ea…

–          De ea avem nevoie în vremurile astea.

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to 11 noiembrie 2013

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s