12 noiembrie 2013

12 noiembrie 2013

–          Mi-ar fi prins tare bine să fi ştiut atunci! Acum, e târziu! Mulţumesc.

–          Oricând îţi foloseşte. Şi dacă nu-ţi foloseşte ţie, măcar poţi să dai mai departe, să ajuţi pe alţii. Dar îţi foloseşte şi ţie.

–          Cum? Mai pot să dau timpul înapoi?

–          Într-o oarecare măsură, da.

–          Ce vrei să spui?… Aş putea repara greşeala pe care-am făcut-o?

–          Într-un fel. Stai să-ncerc să-ţi explic. În primul rând, nu mai gândi despre timp ca şi cum ar avea trecut şi viitor. Timpul este spaţiu, un alt fel de spaţiu decât este definit el de fizică, dar tot un spaţiu. Orice acţiune, gând, intenţie are o poziţie, o localizare în acest spaţiu. Spaţiul în care se păstrează toate îţi este accesibil prin amintire sau printr-o calitate înalt spirituală. Ceea ce-ţi poţi aminti, poţi repara cât de cât. Ceea ce nu-ţi aminteşti, nu poţi modifica. Nu se pot şterge informaţiile, se pot doar transforma prin suprapunere. E ca şi cum ai picta pe o pânză. Dacă vrei să ştergi, să speli pânza doar cu apă, tot vor rămâne urme. Dacă pui altă culoare peste culoarea uscată, s-ar putea să nu se mai vadă ce-ai pictat înainte. Aici depinde de culori, adică de frecvenţe. Dar ca să ajungi la capacitatea de a albi o asemena pânză, un asemenea tablou ce surprinde un moment al vieţii tale, trebuie să atingi un anumit nivel de conştiinţă şi, mai ales, trebuie să ţi se permită. Nu poţi interveni în orice context, cu-atât mai mult cu cât el implică mai multe fiinţe. Ceea ce poţi face este să te schimbi pe tine. Schimbându-te în prezent, te detaşezi vibraţional de greşelile din trecut. Îţi adaugi bile albe sau speli şi tot speli la pânza ta până se albeşte.

–          Ah, ok, credeam că o să-mi spui ceva mai concret.

–          Mai concret de-atât?

–          Da. Să-mi spui ceva, o tehnică, cum să fac, ce să fac…

–          Oamenii s-au obişnuit să obţină tehnici, să li se dea tehnici ca să facă ceva. În realitate, singura tehnică este iubirea. Dacă iubim viaţa, ea ne va oferi toate tehnicile necesare, toate învăţăturile de care avem nevoie. Toate la timpul lor.

–          Păi, parcă ziceai că nu există timp!

–          Nu există. Era doar o vorbă. Una din multele expresii automate ce ne sabotează experienţa. Din subconştientul colectiv se ivesc multe asemenea vorbe care se suprapun peste subconştientul personal şi-uite aşa, când să vrea omul să fie fericit, nu ştie de ce nu poate. Pentru că nu e timpul potrivit!

–          Spuneai că trebuie să am amintiri despre un lucru ca să-l pot schimba. De ce? Amintirea nu este legată de timp?

–          Într-un fel, da, într-alt fel, nu. Amintirea este o conştienţă, o imagine alcătuită din informaţii, din pixeli. Felul în care se organizează pixelii în imaginea ta depinde de emoţia, dar şi de intenţia ta. Adică de receptarea senzorială. Dacă îţi aminteşti o asemenea secvenţă, o bucăţică din viaţa ta, tendinţa este să vezi acel lucru ca pe un film. Dacă reuşeşti să te vezi inclusiv pe tine cel de-atunci, adică să fii acum, în prezent, observatorul sinelui tău de-atunci, s-ar putea să ai cu totul alte senzaţii, percepţii şi înţelegeri asupra situaţiei din acel moment. Simpla poziţie de observator sau spectator îţi poate aduce alte înţelesuri. Această modificare a conştienţei din prezent, produce o schimbare în câmpul tău de-acum, care cuprinde şi câmpul tău de-atunci. Este, de fapt, acelaşi. La fel cum, atunci când ierţi complet, nici nu mai ai amintiri despre situaţia sau persoana ce a dat naştere nevoii de-a ierta. Te eliberezi de ceea ce ai adunat tu prin reacţia ta, în desaga ta. Tu eşti cel care se eliberează din închisoarea amintirii, adică din localizarea ta într-un trecut, departe de prezent. Nu amintirea te părăseşte, ci tu te detaşezi de ea. Dacă te gândeşti la ce-ţi rămâne dintr-un film când ieşi din sala de cinema, poţi să-mi spui că ai memorat toate secvenţele lui, toate cadrele filmului?

–          Nu.

–          Rămâi poate cu câteva secvenţe care ţi-au plăcut sau ţi-au displăcut, care te-au impresionat cumva, care au produs emoţii în tine. Uneori, chiar aceste emoţii fac aşa încât reţinem emoţia mai degrabă decât secvenţa. Ne amintim ce-am simţit, nu ce-am văzut. Reţinem cum am văzut. Şi asta pentru că în acea clipă, atenţia noastră a fost inundată de hormonii emoţiilor. E cu totul altceva când priveşti fără de emoţii, când atenţia ta atinge doar raţiunea, analiza complexă care include, bineînţeles, şi informaţiile receptate prin simţuri.

–          E-adevărat.

–          Mă bucur că mă aprobi. Prin urmare, dacă îţi doreşti să afli adevărul despre un moment al vieţii tale pentru care îţi pare rău, mai întâi trebuie să scapi de părerea de rău. Trebuie să atingi starea de observator imparţial. De-abia după aceea poţi înţelege ceea ce s-a petrecut, te poţi ierta pe tine, poţi ierta pe celălalt, poţi manifesta pacea.

–          Şi împăcarea?

–          Şi împăcarea dacă este necesară şi dacă înţelegi prin împăcare reluarea unei bune relaţii cu o persoană. Uneori acest lucru nu e necesar. În viaţa noastră se-ntâmplă că intră persoane pentru un motiv, îşi îndeplinesc sarcina şi părăsesc scena, tot aşa cum, pe meleagurile noastre, zăpada îşi are rostul ei. Şi l-a îndeplinit, părăseşte scena.  Îţi dai seama ce s-ar întâmpla dacă zăpada n-ar mai părăsi scena?

–          Mda…

–          Ei, acum hai să ne pregătim pentru iarnă.

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to 12 noiembrie 2013

  1. piciu884@gmail.com says:

    Daca am fost destul de grijulii, ne-am pregatit de cu vara, iarna poate sa vina! Oricum , e dreptul ei de a ne ocupa o patrime din viata! Si, ca sa-l parafrazez pe actualul prezident , fost primar, zic si eu:”…Iarna nu-i ca vara!…”. Asta e un soi de secventa din trecutul meu care nici nu m-a dispus, nici nu m-a indispus! Am ramas numai perplex! Vis-a-vis de felul in care unii semeni de-ai nostri ne trateaza! Cu totala indiferenta! Mai ales daca sunt alesi!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s