16 noiembrie 2013

16 noiembrie 2013

–          Astăzi vom vorbi despre Dumnezeu.

–          Şi astăzi?

–          Şi astăzi şi-n fiecare zi, dar astăzi vom vorbi despre cât de departe este Dumnezeu de toate plăsmuirile minţii omeneşti. Despre războiul invizibil care se poartă în tărâmurile de sus tocmai pentru ca omului să nu i se permită să-l cunoască pe Dumnezeu.

–          Asta are legătură cu acea zicală “Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii”?

–          Într-un fel. Căci dacă slăveşti sfinţii mai mult decât pe Dumnezeu, atunci ei sunt Dumnezeii tăi. Dacă te-nchini lor mai des decât te-nchini doar lui Dumnezeu, eşti sluga lor. Iar tărâmul lor, chiar dacă este înalt, dar tot nu este Dumnezeu. Toţi, şi sfinţii şi maeştrii şi învăţătorii ar trebui să fie doar canale prin care să se reverse lumina iubirii. Chiar aşa se întâmplă în planul de unde se transmit informaţiile către omenire. Sunt selectaţi câţiva receptori-maeştri care să poată răspândi informaţia în planurile inferioare, adică în planul mental-conştient, apoi în cel astral-emoţional şi până la cel biologic-fizic. Sufletele maestru receptează şi transmit corpului fizic cu care sunt conectate informaţia subtilă ce trebuie transformată mai apoi în informaţie-cuvânt. Uneori rămâne doar energie, mai ales atunci când sistemul nervos uman n-ar putea procesa informaţiile înspre binele suprem al omenirii. Şi-atunci, decât să se mai nască vreo minciună sau eroare, mai bine se transmite informaţia la nivel de suflet, evitându-se procesarea cerebrală, oricum limitată.

–          Bine, şi-atunci când ştie un om, o minte, că este în legătură cu sufletul care locuieşte corpul?

–          Când este orbită de lumina lui. Când îi recunoaşte măreţia şi puterea şi îngenunchează în faţa lui. Renunţă să se mai agaţe de vreun cuvânt, de vreo credinţă, de vreo tradiţie sau informaţie şi se supune.

–          Bine, dar ziceai că treburile astea care ţin de minte şi de procesarea informaţiilor la nivelul scoarţei cerebrale şi a sistemului nervos poate fi influenţată şi deviată. Dacă îi pui omului o lumină mare în faţă, el o să creadă că l-a văzut sau că s-a întâlnit cu Dumnezeu, pentru că asta este informaţia principală pe care o are omenirea despre Dumnezeu, nu-i aşa?

–          Poţi să­-i pui o lumină mare, dar nu-i poţi pune şi iubirea aceea care nu poate fi mimată, nu poate fi reprodusă, nu poate fi clonată. Frecvenţa ei unică, ireproductibilă este recunoscută doar de suflet. Mintea nu poate concepe, imagina şi nici cuprinde acea iubire.

–          Păi, dacă mintea rămâne perplexă, atunci cum de mai ai conştienţa acestei experienţe?

–          Atunci se manifestă adevărata conştienţă, cea care ţine de spiritul ce se manifestă şi se exprimă prin toate. Atunci se înalţă acea complexă şi foarte înaltă inteligenţă, să-i spunem, care înţelege fără să treacă prin filtrul proceselor obişnuite ce ţin de cogniţie. Atunci ştii, fără să ştii cum ştii. La fel cum acele persoane care au abilitatea de a da răspuns instantaneu la operaţii matematice foarte grele, cu numere mari, nu calculează aşa cum am învăţat noi, nu adună şi nici nu înmulţesc cifrele între ele, ci iau rezultatul direct, din înţelepciunea universală.

–          Vreau şi eu!

–          Atunci munceşte! Străduieşte-te să ajungi la acea frecvenţă a iubirii pe care să o trimiţi, răspândeşti tu, astfel încât să-ţi poţi descuia porţile indiferent de planurile prin care treci, că sunt ele dominate de sfinţi sau de orice altceva, când activezi acea frecvenţă în tine, în tot corpul tău, atunci dobândeşti paşaportul universal, valabil în orice palier al energiei.

–          Dar de ce sunt organizate toate pe paliere, în câmpuri şi dimensiuni?

–          Ca să se poată menţine un echilibru, o armonie, o stare în care creaţia să poată continua dezvăluirea sa. Ordinea implicită determină formarea câmpurilor, a structurilor şi formelor, organizarea informaţiei înspre suprema frumuseţe.

–          Şi formele-gând? Derivă ele tot din această ordine implicită, din această perfecţiune a lui Dumnezeu?

–          Ordinea implicită nu presupune limitări, ci naturale conexiuni, legături între scânteile informaţionale. Un gând este o sumă de informaţii-răspuns după interacţiunea cu alte informaţii. Reactivitatea conştiinţei şi a raţiunii noastre este foarte greu de transformat. Dar nici nu se pune problema anihilării ei, căci atunci n-ar mai exista oameni. Aceasta este experienţa noastră şi trebuie să o acceptăm, să ne-o asumăm.

–          Aşa vrea Dumnezeu?

–          Nu ştiu dacă vrea este cel mai potrivit cuvânt. Aşa este, aşa se manifestă.

–          Dar de ce se manifestă?

–          Pentru că este.

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s