18 noiembrie 2013

18 noiembrie 2013

–          E-adevărat, mă, că dacă vrei să ştii cum o să-ţi fie nevasta la bătrâneţe să te uiţi cu atenţie la soacră?

–          Cam aşa e.

–          Mă, păi şi eu ce fac? Că mie nu-mi place de soacră-mea, neam!

–          Ei, n-o fi chiar la toţi la fel. Or mai fi şi excepţii.

–          Păi, stai că dacă o iei aşa, ştii şi vorba ailaltă, că excepţia confirmă regula.

–          Cam aşa e.

–          Şi-atunci, ce să fac? Să fac nunta sau nu?

–          Ei, păi dacă iubeşti fata, şi fata te iubeşte pe tine, s-o mai da şi ea după bărbat. Şi-o ţii pe soacră mai la distanţă, şi, cine ştie, poate n-o să semene cu maică-sa.

–          Mă, ea e fată bună, acum, cel puţin, mie îmi place, mă simt bine cu ea, da’ dacă se transformă într-o tocătoare de-asta, cum e mă-sa, că nu mişcă bărba’su în casa aia fără să-i ceară voie! Tot timpu’ vine şi-o-ntreabă: Puişor, să mut patul la geam sau nu? Sau, alte întrebări, că la asta chiar m-a şi-nfundat râsu’, că mi-a venit în minte să-l întreb de ce vrea să-l mute la geam, s-audă vecinii mai bine cum sforăie? Da’ m-am abţinut, că deh, trebuie să fac impresie bună, nu?

–          Cam aşa e.

–          E şi gospodină, găteşte bine. De-asta mă bucur că seamănă cu mă-sa, dar de altele, nu ştiu, zău, dacă m-aş bucura.

–          Orice-ai zice, da’, până la urmă, tot femeia e stăpâna casei, ea le ştie, ea le ordonează, le aranjează, ea spune când trebuie schimbat câte ceva… aşa că, poate îţi mai schimbi  şi tu părerea. Că dacă o fi avut şi vreun bărbat molatec, o fi trebuit să dea ea din gură mai mult, mai des, să-l toace cum zici tu, ca să facă şi el ceva. Şi aşa s-o fi obişnuit. Ştii cum e, omu’ se-adaptează.

–          La mine n-a fost aşa! Tata zicea şi mama tăcea mâlc. Executa. Dacă nu-l întreba pe tata şi făcea  ea de capul ei, nu era bine. Şi nu aşa zice şi la nuntă? Că femeia trebuie să-şi urmeze soţul şi să-i fie roabă?

–          Unde mă?!… Nu zice aşa ceva! De unde-ai auzit tu asta? Amândoi sunt robii lui Dumnezeu. Femeia trebuie să-şi urmeze soţul, şi să-l asculte şi să-l ajute, şi să fie împreună la bine şi la rău. Da’ robi sunt amândoi la fel în faţa lui Dumnezeu.

–          Nu-i aşa, mă! Femeia e păcătoasa, mai păcătoasă decât bărbatul, de-aia ea trebuie să-l urmeze pe el şi nu el pe ea. Că dacă a făcut aşa, ai văzut ce-am păţit, au căzut amândoi din rai.

–          Da’ dacă nu era femeia, tu cum mai apăreai? Nu poţi să gândeşti aşa despre femeie, mă!… Ce, tu tot aşa gândeşti şi despre mama ta? Că şi ea e femeie!

–          Mama e mamă! Nu-i femeie, pentru mine e mamă.

–          Da, de parcă ar fi altă specie! Nu-i tot femeie?

–          Hai, mă, mai bine lasă chestiile astea şi zi-mi ce să fac, mă însor sau nu?

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s