19 noiembrie 2013

19 noiembrie 2013

–          Mă gândeam să scriu ceva pe facebook-ul editurii, despre proiectele în facere la care lucrez la foc continuu, zi, noapte, dimineaţă, prânz, ce contează?… Contează bucuria cu care lucrezi, contează şi să fie, să se împlinească. Dar chiar şi dacă nu s-ar împlini, lumea nu s-ar dărâma.

–          Pentru unii s-ar dărâma. Cum să munceşti şi să nu-ţi iasă?

–          Dacă nu te opreşti la satisfacţia de a avea, ci te duci în bucuria de a face, rezultatul final, produsul, nu mai este o ţintă pe care dacă n-o atingi ai pierdut.

–          Hm! Şi cam câţi oameni crezi că ar accepta ideea asta? Cum să iasă din perfecţionismul şi din ambiţia de a învinge, de a reuşi, de a câştiga… orice, chiar şi respectul sau aprecierea altora?

–          Probabil încă destul de puţini.

–          Şi ce te mai gândeşti atunci să scrii pe facebook? Pentru cine? Îţi dai seama că mai degrabă ţi-ai bate cuie în talpă singură?

–          Probabil. Dar mă gândeam să explic cum ne manifestăm şi în această dimensiune, aşa cum ii spunem noi, limitată, în atâtea tărâmuri, în atâtea domenii, dar nu suntem conştienţi. Rămânem mereu cu un fel de aspiraţie spre o altă dimensiune, o altă viaţă, un alt timp, când, de fapt, aici şi acum facem şi putem face orice. Să îţi aduni energia spirituală aici, în trupul ăsta, în dimensiunea asta cred că este marea artă a cunoaşterii spirituale. Dar noi nu înţelegem cât de extraordinari suntem, cât de capabili să facem infinit de multe lucruri frumoase. Nu avem nici măcar răbdarea de a privi la tot ceea ce facem într-o zi din perspectiva creatorului ce suntem. Să ne oprim puţin şi să înţelegem că programul unei zile, să spunem, este opera noastră.

–          Nu şi când ţi-l face şeful, serviciul, şcoala, familia! Nu e chiar aşa cum spui tu. Programul unei zile de sclav este scris de stăpânii săi. De bani, de şefi, de părinţi, de copii…

–          Corect!

–          Cum adică… corect? Adică eşti de acord?

–          Cu ce-ai spus tu, da. Evident!

–          Păi, şi ce, tu nu eşti sclav?

–          Într-o oarecare măsură incă sunt. Şi pot deveni oricând şi mai sclav. Uite, de pildă perioada asta, m-am apucat să lucrez pentru patru cărţi pe care să le tipăresc până în 15 decembrie. Nu m-a obligat nimeni. Eu m-am “obligat”. Mi-am propus, am stabilit, am început munca. Pe lângă ce-mi doresc eu, să am timpul meu să scriu, mi-am făcut rost de alte munci. Pe lângă ce mai am de făcut aşa, ca orice om, ca orice femeie, mâncare, cumpărături, treburi casnice, stau toate celelalte ale editurii, mai sunt telefoane, vizite, şedinţe de consiliere, acum şi inregistrări pentru cd-urile de poveşti… şi nimeni nu mă obligă să le fac pe toate.

–          Şi nu oboseşti?

–          Ba da, câteodată obosesc, mai ales atunci când mă fură valul şi uit să-i las lui Dumnezeu întâietatea. Atunci pot să apară chiar şi îngrijorările, grijile, supărările, pentru că atunci sunt singură şi pe aşa-zisele mele puteri care, cât să poată şi ele?!…

–          Nu-nţeleg! Cum adică să-i laşi întâietatea lui Dumnezeu? Da’ ce, tu îl pui pe Dumnezeu să facă treburile tale?

–          Da. Şi ceea ce este de făcut, şi se poate, şi poate şi corpul meu, se face. Ceea ce nu e potrivit, nu se face.

–          Şi nu-ţi pasă dacă nu se face?

–          Ei, depinde. Sunt situaţii în care mă mai supăr şi eu. Doar nu-ţi imaginezi că sunt un robot! Atâta vreme cât suntem în corpurile astea şi nu ne retragem din lume, n-avem încotro. Oscilăm, suim şi coborâm, ne antrenăm. Dar ceea ce este important este să ne amintim mereu că nu suntem singuri, că nu suntem mici, că suntem frumoşi şi puternici dacă suntem întregi. Şi ca să fii întreg, trebuie să fii în Dumnezeu.

–          Şi pentru cine nu crede în Dumnezeu?… Cum poate să fie întreg?

–          Oricine crede într-un Dumnezeu. Nu contează cum denumeşte Absoluta Iubire, Frumuseţe, Înţelepciune, Putere, Bunătate, Blândeţe, Perfecţiune! Dar această informaţie este înscrisă în Viaţa care ne trăieşte, în sufletul care ne locuieşte. Nu ai cum să nu crezi, chiar şi-atunci când te opui. Sau poate cu-atât mai mult. Până la urmă, cu cât te opui mai mult, cu-atât o să te copleşească mai tare.

–          Dar eu nu cred. Nici nu mă opun. Cu mine ce se întâmplă?

–          Dar crezi in tine?

–          Da.

–          Foarte bine. Cine este acest tu în care crezi?

–          Eu.

–          Mai mult de-atât mai poţi spune despre “eu”?

–          Ce să spun? Eu sunt… ceea ce sunt.

–          Ţi-e frică de moarte?

–          Nu!

–          Ţi-e frică de eşec?

–          Hm!… cred că puţin, da, mi-e frică.

–          Dacă ai şti că urmează să mori în următoarele 5 minute, ce-ai face?

–          Oohhh… asta e cam grea!

–          Ţi-e frică să te gândeşti la ipoteza asta?

–          Nu ştiu, probabil. Mi s-a cam zburlit pielea pe mine.

–          Vrei să-ţi spun ce-aş face eu?

–          Da.

–          M-aş gândi repede la toţi oamenii pe care i-am cunoscut, le-aş mulţumi, le-aş cere iertare, le-aş trimite o undă de iubire, apoi m-aş aduna în mine, în bucurie. Aş mulţumi tuturor maeştrilor cu care m-am întâlnit, care m-au sprijinit şi m-aş ruga lui Iisus, lui Budha, lui Krishna să mă ajute să ajung în Dumnezeu. După aceea, dacă mi-ar mai rămâne timp, aş aştepta.

–          Ce să mai aştepţi, că la câte ai zis, nu cred că ar mai fi timp!

–          Timpul se dilată dacă avem nevoie de el, cu-adevărat nevoie.

–          Da… poate pentru tine. Hai că, am şi eu treabă, destul de multă. Si pentru mine nu se prea dilată timpul ăsta! Mai vorbim!

–          Sigur! Spor la treabă!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s