Programarea programelor

22 noiembrie 2013

–          Aşa! Şi? După ce te reprogramezi, activezi un alt program, selectat din lista de programe. Şi? Mai departe?

–          Mai departe vei putea să te bucuri de ceea ce vrei, de acele lucruri pe care le-ai vrut si le-ai obţinut prin reprogramare.

–          Adică de ce-am ales din lista oferită, din lista cu oferte, nu? De ce aş selecta ceva din lista de programe?  Poate eu nu-mi doresc să fiu fericit, optimist, conectat la abundenţă, conştient de prezent….

–          Cum să nu vrei? Toată lumea vrea asta! Toată lumea îşi doreşte fericirea, o viaţă mai bună, bani mai mulţi, relaţii benefice…

–          Ei, uite că eu nu vreau! Eu nu sunt toată lumea, eu nu sunt în pas cu moda şi nu-mi doresc să fiu. Ce îmi oferi tu mie?

–          Bine, dar îţi folosesc toate etapele astea, ai să vezi. Pe măsură ce linişteşti corpul, el nu se mai teme de lipsuri, dobândeşte ceea ce-şi doreşte, inclusiv succesul, ceea ce-i asigură respectul de sine şi încrederea, şi uite-aşa nu mai ai motive să nu te bucuri de viaţă.

–          Auzi, tu ştii câţi am văzut eu din ăştia, care trăiesc intr-o hipnoză minunată, care se bucură că sunt funcţii şi programe?… Care se bucură că au aplicat nu ştiu ce tehnică şi le-a ieşit, au avansat, le-a crescut salariul, s-au vindecat de hemoroizi, îşi permit să-şi facă abonament la cea mai tare sală de fitness şi fiţe, să-şi cumpere maşină ca a şefului… da’dacă te uiţi cu atenţie o să vezi cartonul şi plasticul de la distanţă. Nu-ţi trebuie lupă. Tipă falsul în ochii tăi.

–          Şi ce e rău în toate astea? Nu trăiesc o viaţă bună, frumoasă? Nu au realizări care să-i bucure, care să-i împlinească? Nu înţeleg ce vrei şi ce cauţi altceva în viaţa ta! Nu e nimic altceva de făcut!

–          Pe măsură ce avansezi în viaţă, inevitabil îmbătrâneşti, oboseşti, nu te mai poţi bucura prea mult de nimic. Îţi rămâne să trăieşti din amintirea celor ce le-ai făcut atunci când erai în putere. Când nu mai ai puterea asta, a tinereţii, a dorinţelor, a ambiţiei, a dorinţei de a face, de a realiza, de a te realiza, ca să nu mai spun că şi vorba asta mă scoate din sărite… aşa, deci, după ce le faci pe toate astea şi nu mai vrei să faci, şi nu mai faci, uite-aşa… şi nu mai poţi face mai nimic, atunci, ce faci? Că rămâi gol, pustiit, neputincios şi urâcios. Bătrân şi singur. Ce faci atunci? Te-apuci de table, de tabieturi, de făcut politică la colţul străzii, ce faci?

–          Îţi creşti nepoţii şi-i înveţi pe ei cum să trăiască o viaţă frumoasă.

–          Aşa zici tu?! Şi dacă n-ai nepoţi? Ce faci? Te cerţi cu nevasta pe care-o urăşti oricum pentru că ţi-a blocat viaţa, pentru că te-a ţinut legat, că n-ai fost fericit din cauza ei?… Şi dacă n-ai nevastă, că te-a lăsat că nu o făceai fericită, sau pentru că tu alergai după realizările tale, ea după realizările ei, unu hăis, alălalt cea… vă întreceaţi unul cu altul, alergaţi în competiţia succesului, până când ea a găsit un iepure mai rapid, alergător în cursa succesului succesului… deci, nu mai ai nevastă, n-ai nici copii şi eşti singur, ce faci?

–          Domne’, eu mă adresez oamenilor care pot să facă! Si toţi pot, indiferent de vârstă, câte ceva tot se găseşte de făcut. Poate te apuci să-nveţi o limbă străină pe care n-ai avut timp s-o înveţi cât erai la serviciu, poate te-apuci să înveţi să cânţi la un instrument…

–          Dar de ce trebuie să facem mereu câte ceva? Dacă nu facem nimic, dacă nu alergăm după nimic, nu ne dorim nimic, înseamnă că nu trăim?

–          Ba da, sigur. Trăieşti. Dar te mulţumeşte traiul tău?

–          Dincolo de a fi un program care se programează pentru a folosi un alt program care rulează, ce altceva mai sunt? Poţi să-mi răspunzi la întrebarea asta?

–          Oh, cum? Dar nu eşti doar un program, eşti un om. Că ai şi o minte programabilă, sunt de acord. Dar mai ai şi un suflet, o inimă, sentimente, emoţii… ai un corp fizic…

–          Păi parcă ziceai că toate astea, corpul fizic, sentimentele şi emoţiile pot fi manipulate prin programele de convingeri. Îţi repeţi ceva până ajungi să crezi, şi-atunci devine realitate. Dar dacă îmi dau la o parte toate convingerile, ce rămâne? Ce mai rămâne?

–          Ei, n-ai cum să-ţi dai la o parte toate convingerile că atunci inseamnă că nu mai ai raţiune, nu mai poţi înţelege realitatea, nimic din ceea ce se întâmplă în jurul tău. Ieşi în afara realităţii.

–          Adică ies în afara programelor ăstora pe care le numeşti tu realitate?

–          Nu le numesc doar eu! Noi toţi suntem de acord că aceasta este realitatea.

–          Deci, de comun acord şi nesiliţi de nimeni credeţi că asta e realitatea şi astea sunt lucrurile bine de făcut pentru ca această realitate să continue şi să fie mai bună pentru fiecare.

–          Desigur!

–          Ei bine, eu am altă opţiune!

–          E dreptul tău.

–          Bineînţeles!

matrix780023

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words, Dialogul de azi and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Programarea programelor

  1. piciu884@gmail.com says:

    Chestiune care caracterizeaza un varsator, mai degraba! Eu , insumi, sunt un varsator, si niciodata n-am mers cu turma! Felul in care memoria mea de RAM si memoria de ROM lucreaza, nu pot fi aliniate la vre-un tipar. Varsatorul nu are tipare! Fiecare varsator are tiparul lui si numai al lui!
    S-a scurs ceva vreme, dar imi aduc aminte ca am citit asta in revista ”Romania literara”, undeva prin anii optzeci: …in guvernul Iorga, sedinta mare, multi oratori foarte dotati la capitolul ”logoree”! Unul dintre vorbitori, si recunosc ca nu mai tin minte care era subiectul discutiei, isi termina disertatia cu urmatoarea fraza, care este de fapt un citat din intelepciunea populara:”…O suta de ani traiesti, o suta de ani invata…!” Probabil, subiectul de discutie era ”Invatamantul Romanesc, incotro?”
    Iorga, un om cu o inteligenta cotata peste standardele vremii respective, si care-si cunostea guvernul , a completat:”…dar nu mereu in aceeasi clasa!…”
    Unii au ras , altii au pus buza!
    Stau si ma intreb, acum, dece l-au ucis pe Iorga? Pentru ca voia sa implementeze un program simplu si eficient pentru toate masinariile vremii respective, sau pentru ca s-a nascut prea devreme pentru timpurile acelea?

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s