23 noiembrie 2013

23 noiembrie 2013

–          Ai văzut câte cutremure, erupţii vulcanice, tornade, furtuni şi tot felul de inundaţii şi nenorociri sunt?

–          Am văzut.

–          Şi? Nu te îngrijorează?

–          La ce mi-ar folosi să mă îngrijorez? Cu ce-aş putea ajuta dacă aş mai adăuga şi tensiunea gândurilor mele peste tensiunea planetei?

–          Nu ştiu, dar mie, când mă uit la ştirile astea, mi se face frică. Prea sunt una după alta. S-a supărat pământul pe noi.

–          La câte găuri i s-au făcut, la câte experienţe în straturile superioare ale atmosferei, s-o fi supărat, şi dacă a intrat în dezechilibru, e firesc să caute să se reechilibreze.

–          Tu crezi că o să se inverseze polii, aşa cum se tot spune?

–          Da.

–          Şi-o spui aşa, cu seninătate?

–          Ţi-am mai zis, dacă e natural să se întâmple şi asta, la ce-ar ajuta să-ncerc să mă opun sau să fiu îngrijorată? La nimic. Ceea ce e să se întâmple, se întâmplă cu sau fără teama mea. Şi, cum zice vorba, de ce te temi, de-aia nu scapi, prefer să nu mă tem de nimic ca să scap de toate grijile. Azi sunt, azi mă pot bucura de viaţă, de experienţele vieţii, azi am capacitatea de a allege ce vreau să fac, cum să mă simt. Şi pot să mă simt bine, să mă simt în siguranţă, indiferent de câte planuri negre, găuri negre, panouri negre se pun pe lumea asta, in ţara asta, oriunde. Într-adevăr, energia este foarte haotică, agitaţia elementelor este mult prea mare, deci, evenimente urmează să fie, nu pot să nu remarc asta. Observ, încerc să trimit iubirea şi gândul bun, senin, şi mai mult de-atât, ce-aş putea face? Tu ce-ai putea face mai mult de-atât?

–          Păi, aia e! Că nu putem face nimic. Şi neputinţa asta mă-nnebuneşte! Nu e corect!

–          Din ce punct de vedere nu e corect?

–          Cum din ce punct de vedere? Al nostru, al oamenilor. Suntem în faţa naturii care face ce vrea ea, noi nu ne putem apăra, suntem victimele ei.

–          În alte vremuri se aduceau ofrande zeilor naturii ca să-i îmbuneze, să nu mai fie aşa indiferenţi la suferinţa oamenilor. În ultima vreme oamenii au încercat sa devină ei zei peste natură, aşa că, cine ştie cui ar trebui să aducem acum ofrande, de cine să ne rugăm să nu mai provoace cutremure şi mişcări tectonice! Oamenilor deştepţi care au găurit şi pătura de ozon cu rachetele şi navele lor, cu oglinzile lor, cu antenele lor… Până la urmă, totul este energie. Dacă priveşti aşa lucrurile, şi te gândeşti la transformările astea ca la nişte procese necesare echilibrului universal, nu cred că mai este cazul să te temi. Dacă tu nu poţi controla energia câmpului tău, ce vrei să controlezi altceva, in afara ta? Şi cum crezi că ai putea să faci asta? E o iluzie, o amuzantă iluzie de care are nevoie orgoliul oamenilor, la cât de mari şi importanţi se cred ei.

–          Asta aşa e, că nu ne mai ajunge cât ne fălim, cât de trufaşi suntem! Vrem să le cucerim pe toate, să le ştim pe toate, să le controlăm pe toate, da’, uite, na, că vin şi de-astea pe care nu doar că nu le pot controla, dar nici nu le pot face faţă!

–          Păi nu, că toate resursele sunt direcţionate înspre arme, care mai de care mai sofisticate! Pentru intreţinerea urii şi-a duşmăniei între oameni se cheltuie mult mai mult decât pentru mâncarea sau apa necesare populaţiilor din Africa, de pildă. Aşa că, ce să ne mai facem noi griji? Îşi fac alţii pentru noi. Nu ştiu ce să mai inventeze ca să ne ţină departe de adevăr, să ne dea de lucru, să ne consume timpul şi atenţia, adică şi energia sufletului în tot felul de proiecte, bazaconii, invenţii şi descoperiri. Dacă oamenii s-ar trezi cu-adevărat, energia Pământului s-ar schimba din ce în ce mai mult şi nici scenariile lor n-ar mai funcţiona. Dar, cine caută să muncească cu el însuşi pentru adevăr, pentru eliberare?… Toţi caută să muncească pentru plăcere, pentru banii cu care să-şi satisfacă nişte efemere plăceri. Aleargă după succes şi faimă inclusiv ăştia de vând spiritualitate. Doar e la modă acum.

–          Ei, nu zice aşa, că e bine că sunt din ce în ce mai mulţi, că oricum, fiecare îşi are rostul lui! Chiar şi dacă nu face altceva decât să reproducă pe alţii, dar uite-aşa se răspândesc informaţii folositoare.

–          Da, aşa e. Paliere sunt multe şi de pe fiecare palier vezi lumea cumva, ai nevoie de anumite informaţii. Bine-ar fi să nu uităm că trebuie să ne continuăm drumul, să nu rămânem pironiţi pe-o treaptă, chiar dacă ni se pare c-am atins Everestul. Dar, hai, că s-a făcut târziu şi am treabă. Noapte liniştită!

–          Noapte bună!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

3 Responses to 23 noiembrie 2013

  1. piciu884@gmail.com says:

    Cine munceste , in adevaratul sens al cuvantului, o face numai pentru a-si satisface placerea de a-si vedea familia fericita, sau cel putin multumita!
    Cei care muncesc pentru a-si satisface anumite placeri , efemere, nu cheltuiesc banii muncii lor, ci averile nemuncite de parintii, bunicii, si stra-bunicii lor!
    E o mare diferenta!
    Cine poate judeca ? Cine are darul de a spune cine greseste sau are dreptate?
    Eu, care ma aflu, inca, sclavul propriilor mele nevoi, am nevoie de un raspuns …!

    Like

    • Munca pentru sine. Munca pentru nevoile corpului. Munca pentru nevoile altor corpuri.
      Munca pentru bucurie?… Bucuria de-a munci?… Cind te duci la munca doar pentru nevoia de bani, munca este si obositoare, si imbolnavitoare. Macar sa ne permitem ca pe linga o asemenea munca, sa avem un hobby care sa ne aduca bucuria. Un asemenea hobby poate sa fie si sa meditezi, sa asculti muzica, sa pictezi, sa alergi, sa te plimbi… Sa ne recunoastem acel ceva, acea “jucarie” de care avem nevoie pentru a adormi seara linistiti si multumiti, cu zimbetul pe buze. Pentru ca daca adormim tristi, cum altfel ne-am putea trezi? Amprenta tristetii, a amaraciunii, a nemultumirii ramine in corp pina cind corpul se hotaraste sa o schimbe. Corpul, adica mintea. Sau, pina cind corpul nu mai are resurse sa mai indure. Traim sau induram trairea?

      Ce nevoi ne putem implini prin munca, ce nevoi ne putem implini prin bucuria muncii, ce nevoi ne poate implini bucuria de a fi vii, acum, aici, intr-o experienta extraordinara? Este viata noastra o experienta extraordinara?
      Intrebari pentru raspuns.

      Cu recunostinta,
      Daniela

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s