26 noiembrie 2013

26 noiembrie 2013

–          Ai văzut, săracii filipinezi, după ce că i-a dat taifunul peste cap, şi-au murit atâţia, acuma o provincie întreagă este dizlocată din cauza petrolului vărsat în mare de-o barjă! Bieţii oameni!…

–          Of, când mă gândesc la toate nenorocirile care au distrus apa oceanelor şi-a mărilor, la toate testele nucleare şi rămăşiţele de rachete căzute prin oceane, la bombele lansate de pe submarine, la nenorocirea aia nucleară din Japonia sau petrolul scurs în Golful Mexic, zău dacă mai înţeleg ceva din ce spun ăştia pe la televizor despre poluarea produsă de maşini şi încălzirea globală! Mie nu mi se pare deloc logic ce spun ei, că numa’ dacă mă gândesc cum sparg păturile de ozon rachetele alea de pleacă in spaţiu, şi toate radiaţiile de la sateliţi şi staţii orbitale, şi câte-or mai fi, zău dacă pot să-mi imaginez cum poate s-ajungă fumul şi gazele de eşapament până la înălţimea aia şi să găurească pătura de ozon! Cât despre peşti şi alte alea pescuite de prin oceane, cred că o să trebuiască să renunţăm cât de curând la toate.

–          Vai, tu! Să ştii că ai dreptate! Şi mie îmi place aşa de mult somonul!…

–          Taci tu, că ăla de-l cumperi tu de la supermarket e de la crescătorii, iar ăia sunt hrăniţi oricum cu granule şi alte chimicale cu coloranţi.  Somonii sălbatici care trăiesc în oceane, ăia sunt adevăraţi, dar nu găseşti tu aşa ceva. Şi dacă găseşti, nu ţi-ai putea permite să cumperi!

–          Auzi, da’ tu ştii că somonul, când i-a venit vremea, pleacă din ocean şi caută s-ajungă în râul în care s-a născut pentru a-şi depune icrele? Ăştia patrioţi, domne’! Să-nfrunţi atâtea pericole şi să baţi atâta drum ca să te-ntorci în locurile natale, să îţi aduci acolo recunoştinţa, să creşti neamul tău, nu pe-al altuia! Ăsta da exemplu de patriotism! Nu ca la noi, oamenii, fiinţe superioare, deh!

–          Ce superioare, madam! Că oricând ne dă clasă un animal şi de cum să ne creştem puii şi de cum să ne protejăm casa sau să ne apărăm de urgiile naturii. Că uite, vin tot mai multe, şi tot nu se lasă oamenii, tot răi şi din ce în ce mai răi parcă se fac!

–          Ei, hai, că exagerezi! S-au mai schimbat treburile, sunt şi lucruri bune şi frumoase, nu-i chiar atât de negru. Şi mulţi au început să vrea să fie mai buni, să le pese unii de alţii… Măcar atât, să nu mai vrea să facă rău, şi e mare schimbarea!

–          Eh, da’ ce să spun! Cu-o floare nu se face primăvară!

–          Nu, da’ măcar o prevesteşte! Hai, că mă grăbesc, că-ncepe filmu’! Te pup, noapte bună! Mai vorbim mâine!

–          Bine, pa, somn uşor! Şi vizionare plăcută!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s