27 noiembrie 2013

27 noiembrie 2013

–          Cum adică te poate ajuta spiritul părintelui? Dacă nu mai e printre cei vii, cum să ajute?

–          Spiritul nu moare. Este mereu viu. Însă nu orice om vrea să primească un asemenea ajutor, ci doar acela care crede. Nu ştii că şi Iisus i-a spus celui pe care l-a vindecat: “Credinţa ta te-a vindecat!” E suficient să crezi şi să ai nevoie, şi-atunci se deschide un canal de legătură între energia ta şi energia spiritului. Cu cât te deschizi tu mai mult, cu-atât primeşti mai mult. Ceea ce primeşti este informaţie, o informaţie subtilă care circulă prin energia asta care le susţine pe toate, care ajunge la tine chiar fără ca tu să-ţi dai seama. Ajunge în multe feluri şi uneori crezi c-ai fost tu deştept, şi ţi-a venit nu ştiu ce idée strălucită ca să-ţi rezolvi ceva, da’, de fapt, ideea aia, informaţia aceea ţi-a fost sădită chiar atunci când ai avut nevoie de ea.  Când mai şi ceri, când te rogi, când invoci, cu respect şi smerenie, primeşti ajutorul negreşit. Dar noi, care de-abia de ceva timp am început a afla despre aceste lucruri, iar la nivel oficial încă le negăm… pentru că, dacă recunosc asta, trebuie să recunoască şi energia liberă, şi tot ce-au furat de la Tesla, şi felul în care proiectează scenarii… dar nu vreau să mă mai gândesc acum la asta. Mai bine să ne gândim la Părintele.

–          Păi, şi cum te gândeşti tu la un om pe care nu l-ai cunoscut?

–          Mă gândesc la numele pe care l-a purtat aici, pe Pământ, la chipul lui, dacă există poze, îi mulţumesc şi-i transmit iubirea mea. Energia asta a iubirii este ceea ce face comunicarea posibilă, adică viaţa. Că dacă lucrurile toate, de orice fel sunt ele, vii şi aparent nevii, n-ar comunica, n-ar fi legate între ele prin această energie subtilă, nimic n-ar exista.

–          Şi, dacă fac şi eu aşa, mă gândesc la Părintele, la chipul lui, că-l ştiu, am şi eu o poză, şi-i mulţumesc, şi-i transmit iubire, crezi că o să mă ajute?

–          Bineînţeles. Da’ să nu te aştepţi să auzi sau să vezi ceva. Uneori se mai întâmplă şi să simţi ceva, o senzaţie specială, corpul simte, tresare şi, ori plângi, ori te cutremură senzaţia aceea, mă rog, poate să fie orice. Depinde de cât de deschis eşti tu, de cât de receptiv. Uneori e ca o boare caldă, alteori simţi pe cap ceva sau, dacă eşti şi mai receptiv şi ai deschise simţurile spirituale, poţi să şi vezi câte ceva. Dar e suficient să-i ceri ajutorul într-o problemă. Răspunsul îţi va apărea fără să ştii că-i de la el.

–          Păi, şi-atunci cum să fiu sigur că e de la el?

–          Dacă n-ai reuşit să-ţi rezolvi singur problema şi după ce te rogi, apare rezolvarea, îţi mai trebuie şi alte dovezi?

–          Bine, dar sunt atâţia oameni care se roagă pentru multe şi nu li se rezolvă!

–          Poate că nu trebuie să se rezolve, poate nu e spre binele lor sau poate că s-au rugat greşit. Noi, de-aici, din limitele corpului fizic, din mintea noastră credem că le ştim pe toate, că stim noi mai bine ce ne trebuie nouă sau altora. Uneori chiar ne cerem răul, dar nu suntem conştienţi de asta. Alteori…

–          Stai puţin, cum adică să-şi ceară răul un om care se roagă, de exemplu, să-şi găsească un serviciu?

–          Nu neapărat răul, dar poate cere ceva ce nu e potrivit atunci pentru el. Poate că omul care are nevoie de un serviciu îl cere într-un anumit domeniu, care nu-i este prielnic. Uite, să zicem că cineva doreşte să se angajeze în construcţii ca să plece din ţară. Dar, dacă ar pleca din ţară, acolo i-ar fi mult mai rău, ba poate chiar ar păţi ceva, vreun accident. De obicei, dacă te rogi pentru ceva şi nu ţi se împlineşte, mulţumeşte, pentru că de fapt, ai fost salvat.

–          Nu înţeleg!

–          Altă dată poate că trebuie să plăteşti vreo greşeală, poate ai râs de careva care n-avea serviciu, ai batjocorit sau ai judecat pe cineva care nu-şi găsea de lucru. Şi acum ai ocazia de a vedea pe pielea ta cum e să n-ai serviciu, să nu-ţi găseşti un serviciu. E bine dacă ne putem plăti greşelile astea acum, cât trăim în acelaşi corp.

–          Da, ce să spun!… şi-atunci, ce viaţă mai e asta? Numai să plăteşti, pe toate planurile doar să plăteşti, să plăteşti, să te supui, să te rogi, să fii la cheremul altora… Atunci suntem toţi nişte sclavi şi nişte paiaţe! Nu ştii pentru ce trăieşti, nici de ce, nici pentru ce! Trăieşti aşa, ca bou’, munceşti ca vita şi mori ca prostu’!

–          Potoleşte-te! Nu-ţi mai aduna şi altele! Dacă ieşi din gândul ăsta şi chiar vrei să-ţi găseşti rostul, vei avea toată călăuzirea de care ai nevoie. Nu ştii cu cine te vei întâlni, dar te vei întâlni cu oameni care sunt ca şi mesagerii lui Dumnezeu. Îţi vor spune, te vor ajuta, îţi vor deschide uşa. C-aşa e posibil ca informaţia aia subtilă să ajungă la lumina noastră, s-ajungă în mintea noastră. Important este să nu respingi asemenea oameni. Uite, mie, de exemplu, mi s-a întâmplat de vreo câteva ori să primesc informaţii importante de la nişte cerşetori. Aş fi putut să-i ignor, să fug de ei, să le dau un ban şi să plec mai departe, fără să le ascult povestea. Dar ajutorul nu era al meu, banul ăla era doar un pretext. Ceea ce am înţeles eu din povestea aceea, valora mult mai mult decât orice bani.

–          Ah, sigur! Acu’ tre’ să mă uit după cerşetori pe stradă, să le dau un ban şi să­-i întreb dacă n-au să-mi transmită vreun mesaj, nu?

–          Nu asta am spus. Atunci când este un mesaj, vine el către tine, nu trebuie să te duci tu după el. Totul este foarte firesc şi fără de efort. Poate să-ţi vină oricum, şi nu doar prin oameni, chiar şi zborul unei păsări sau apariţia unor fluturi pe lângă tine, aşa, dintr-odată, şi acestea sunt tot mesaje. Dar, cred că am vorbit suficient. Când o să-ţi vină ţie vremea să-nveţi a te ruga, atunci vei înţelege. Pân-atunci, te rogi doar la tine. Depinde cât de inteligent şi puternic eşti ca să-ţi dai toate răspunsurile de care ai nevoie. Mintea ta o fi ea deşteaptă, da’ntotdeauna o să dea nas în nas cu una şi mai deşteaptă, şi tot aşa. Când n-oi mai avea idei, când mintea va ajunge în impas, atunci de-abia, probabil, îţi vei aminti şi de spirit, şi de Dumnezeu, şi de Părintele. Eu îţi doresc să fii binecuvântat!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s