28 noiembrie 2013

28 noiembrie 2013

–          Ştii, începuse să bată vântul tare, tare, cu vreo două ore înainte de intâlnire. Se-auzea aşa, ca-n filmele de groază. Şi-n loc să dorm, m-am iubit cu vântul şi s-a liniştit. Şi-a fost frumos, tare frumos!

–          Mă bucur!

–          Ah, dar am uitat să-ţi spun ceva foarte important! Inainte de-a ajunge la hotel, de-abia ce intrasem în oraş când am văzut pe cer, în faţa noastră o imensă cruce albă. O cruce formată din urme din acelea de avion, dar aşa de jos dârele astea şi aşa de mare crucea, cum n-am mai văzut până acum. Nici nu ştiu dacă am mai văzut vreodată o asemenea cruce aproape perfectă pe cer! Nu ştiu nici dacă mi s-a părut mie sau chiar era atât de decupată, doar-doar ne-o sări în ochi!

–          Mă bucur! Un semn bun, de binecuvântare.

–          Da, să ştii! Şi chiar a fost frumos, totul. Firesc, natural, fără oprelişti, fără falsităţi. Asta intotdeauna mă bucură. Şi m-am gândit şi la Părintele atunci, c-aşa mi-a rămas mie în cap de-o cruce mare pe cer…

–          Ei, prea le iei pe toate in serios, prea multe semne!

–          Tot atâtea câte clipe! Semnul marchează trecerea clipei. Semnul este şi un început. Dar, pentru că ştiu că eşti obosită, te las acum. Fii binecuvântată!

–          Mulţumesc! Binecuvântarea fie şi asupra ta!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s