30 noiembrie 2013

30 noiembrie 2013

–          Ştii, de-abia atunci când materia răspunde direct, de-abia atunci poţi spune că ai cunoscut. Talpa ce-atinge pământul, energia care curge prin tine mai departe în pământ, primeşte răspunsul direct: din materia pământului în materia corpului. Se urcă prin picioarele tale, în corpul tău şi, pe cât îţi este de străin, pe-atât îl poţi astfel înţelege şi-apoi alchimiza. Felul in care înţelegi determină şi reacţia alchimică ulterioară.

–           Da, ai dreptate. Luptele, fragmentele de ură, de furie, de violenţă şi cruzime întipărite într-un loc sunt precum sufletele rătăcitoare care se agaţă de orice lumină fie pentru a se hrăni, fie pentru a se elibera prin ea. Dar atunci când sunt tuneluri subterane, locuri fizice prin care circulă în taină neiubirea, complotul şi urzeala, tuneluri care, practic, se interpun între natura pământului şi natura omului, ce faci? Cum depăşeşti “betonul armat” ?

–          Din moment ce ai putut observa existenţa lui, atunci înseamnă că l-ai depăşit. Unda de răspuns vine de sub nivelul reţelei subterane, lumina a luminat de sub aceste tuneluri, altfel nu le-ai fi văzut. Iar ceea ce este la suprafaţă este o consecinţă a combinării tuturor aspectelor: esenţa luminii, complotul împotriva ei, ritualurile şi manipulările din subsoluri şi lumina de deasupra.

–          Şi-atunci oamenii sunt mereu la mijloc, într-o continuă luptă, nu? Pentru că, dacă semnalele sunt contradictorii sau haotice, ei vor trebui să caute mereu modalitatea de-a fi în echilibru. Şi atunci oscilaţiile pot fi extrem de puternice.

–          Corect.

–          Bine, dar când şi pe deasupra capetelor există o reţea, un fals cer, ce-ar mai putea face un om? Cum ar putea să facă faţă unui câmp înconjurător atât de locuit de falsitate?

–          Dacă locul respinge lumina, nu poţi face nimic. Când se vor aduna toate elementele necesare schimbării, acelui loc, acelui om i se va oferi şansa eliberării din întuneric. Dar şansa, momentul şansei nu ţine de altcineva, de-un alt om. Destinul acesta este vegheat de Dumnezeu cel Adevărat.

–          Şi-atunci, noi nu putem ajuta în niciun fel?

–          Ajutăm menţinându-ne în lumină, nu lăsându-ne atraşi de întuneric. Oriunde se văd vârtejurile întunericului, le accepţi că sunt, nu intri în luptă cu ele. Ele vor exista atât cât este necesar înălţării conştiinţei colective cel puţin până la nivelul iubirii.

–          Oh… atunci e mult, mult de aşteptat!

–          Te grăbeşti undeva?

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to 30 noiembrie 2013

  1. artemisiaivanciuc says:

    “…Ajutăm menţinându-ne în lumină…” Sa ne dorim succes, deci!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s