4 decembrie 2013

4 decembrie 2013

–          Nu facem lucrurile până la capăt, asta e! Ne entuziasmăm, pornim la drum cu avânt, dar la primele poticneli apar îndoielile: dacă nu e bine, dacă nu asta trebuia să fac, dacă invidia celorlalţi mă împiedică… că-ntr-adevăr, energia asta e tare urâtă, tare rea. Da’, până la urmă, asta ne e crucea. Ori o purtăm până la capăt, ori o lepădăm acum şi-o s-o luăm altă dată.

–          Ei, nu-i chiar aşa. Că dacă e să fie, e, dacă nu, nu. Cum vrea Dumnezeu, până la urmă. Că puterea omului e zero barat dacă omu’ nu-i cu Dumnezeu.

–          Ce vorbeşti? Că doar şi omul e ca Dumnezeu! Şi Iisus aşa a spus, că ce-a făcut El şi noi vom putea face şi chiar mai mult decât a făcut El.

–          Cred că se referea la apostolii pe care i-a luminat, nu chiar la toţi oamenii. Sau măcar la cei care au fost atunci alături de el, şi-l urmau peste tot, şi ascultau învăţăturile lui.

–          Eu nu cred! Cred că se referea la toţi oamenii, că dacă El a putut şi a lăsat modelul lui aici, pe Pământ, l-a lăsat pentru oricine va crede în El. Pentru oricine îl va recunoaşte drept maestru. Că ştii, până la urmă, n-ai cum să primeşti dacă nu vrei, dacă nu te deschizi şi nu-l recunoşti, dacă nu-l accepţi de maestru. Că ceea ce-ţi spune şi-ţi aud urechile şi-ţi ţine minte mintea, e una. Da’ ceea ce poţi primi direct în inimă, e alta. Că de-aia a şi spus că biserica e în inimă, şi împărăţia cerurilor tot în inimă.

–          Da? Şi de-aia arată statuile şi icoanele inima lui inconjurată cu spini şi lanţuri, nu? Că eu n-am înţeles treaba asta nici pân-acum! Ştiu că i-au pus coroana cu spini pe cap, dar de ce-mi arată inima lui înlănţuită de spini, şi din ea tâşnind lumina? Din durere se naşte lumina? Sau cum? Cum înţelegi tu chestia asta?

–          Poate şi că, oricât ar suferi, inima este lumină, şi viaţa noastră ţine de bătăile inimii, nu? Că dacă inima nu mai bate, nu mai e viaţă. Da’, acuma că m-ai intrebat, sincer, nu ştiu ce să spun. Poate că trebuie să ne ţinem inima legată şi înspinată ca să fim ca El? Poate asta arată?… Că dragostea din inimă e un foc sacru, da’ inima în sine, pe dinafară, trebuie pedepsită?… Na, uite că m-ai închis! Nu’ş ce să zic!

–          Io ştiu că atunci când mă gândesc cu iubire la El, simt aşa, în piept, nu ştiu dacă în inimă, da’ prin zona pieptului, o încălzire şi parcă s-ar face aşa, un loc, ca un fel de altar, da’ nu un altar cum ştim noi, ceva ca o cupă, o… cum îi zice la aia de pui fructe în ea?

–          Fructieră.

–          Ei, aşa ceva, se deschide, se întinde… apare ceva cam aşa în pieptul meu, că uneori pot să şi văd, ştii, parcă văd şi din afară, şi dinăuntru. Lumina ce-mi apare acolo e caldă şi simt că mă topesc, că dispar toate, şi corpul, şi mintea, şi lumea, şi obligaţiile, nu mai sunt nici bărbat, nici om.

–          Măi, da’ tu eşti avansat tare!… Şi simţi aşa tot timpul, adică ori de câte ori te rogi?

–          Aproape, da’ nu mă rog neapărat. Adică nu cer nimic. Doar îl salut, nu ştiu cum să spun, aşa, îi trimit iubirea şi recunoştinţa mea. Nu ştiu să explic.

–          Da’, de unde ţi-a venit ţie treaba asta? Cum ţi-a venit în cap să-i trimiţi iubire tu, Lui?

–          Mă gândeam aşa într-o zi la vorba aia, “ce dai, aia primeşti”. Şi mă simţeam tare singur şi neiubit. Şi-atunci mi-am zis să văd, dacă dau iubire, primesc şi eu înapoi? Şi mi-a venit să-i trimit Lui, nu ştiu cum mi-a venit asta în minte, da’ aşa am făcut.

–          Am auzit că asta înseamnă să-l cunoşti, să-i simţi iubirea şi să-l simţi în tine. Măăăi, da’ ai ajuns departe tu!  Eşti fericit!

–          Io?!…  De ce zici că sunt fericit?

–          Păi, nu oricine e ca tine, nu oricine poate simţi iubirea asta sau senzaţia aia de contopire cum ziceai. Uite lângă cine stăteam eu şi habar n-aveam! Dacă se uită omu’ la tine, n-ar zice!

–          Ce să zică?

–          Cum ce să zică? Că eşti în lumina şi iubirea lui Hristos, că eşti aşa evoluat.

–          Cum adică evoluat? Că io tot strungar mi-s.

–          Lasă mă, asta! Asta-i meseria, ce face trupul ca să mănânce. Sufletul e important. Ăsta ţi-e evoluat!

–          Zău?

–          Zău!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s