7 decembrie 2013

7 decembrie 2013

–          Sunt zile când mă-ntreb de ce m-am mai trezit. Iar m-am trezit? Tot aici?… Înţelegeţi? Despre asta e vorba!

–          Asta înseamnă că tot cam aşa te şi culci. Trist, obosit, plictisit de viaţa ta.

–          Da.

–          Spune-mi repede, care este primul lucru care-ţi vine în minte ca motiv pentru plictiseala asta? De ce te plictiseşte viaţa?

–          Rutina. Obligaţia de-a face în fiecare zi aceleaşi lucruri doar pentru a avea bani, pentru a-mi plăti existenţa.

–          Ce-ai face dacă n-ar trebui să câştigi banii, dacă ai avea bani suficienţi cât să-ţi plăteşti cheltuielile pentru casă şi mâncare? Ce-ai face cu timpul tău?

–          Nu ştiu. Probabil că aş dormi cât aş vrea şi cât am nevoie să dorm, m-aş plimba pe străzi, aş avea timp să cunosc oameni, aş citi, aş scrie…

–          Eşti obosit, corpul tău este obosit. Creierul are nevoie de mai mult oxigen, probabil şi de anumite minerale, de vitamine. Statul cu ochii în calculator, într-un birou închis, cu lumină artificială, nu face bine organismului uman. Încearcă să­-ţi propui să mergi pe jos pân-acasă, să faci asta măcar de două ori pe săptămână. Rupe-ţi tiparele, dacă rutina este ceea ce te deranjează. Dacă ai conştientizat asta, înseamnă că poţi să şi schimbi. Numai ceea ce nu ştim, ceea ce nu înţelegem nu putem schimba. Dacă te-ai săturat de viaţa ta, aşa cum este ea, ai puterea să schimbi situaţia. Cei mai mulţi oameni aşteaptă să vină altcineva din afara lor, să apară ceva de undeva şi să le schimbe viaţa. Răsfăţul ăsta de-a aştepta să fim serviţi, să fim ajutaţi, să fim iubiţi, ne costă mult. Uneori chiar şi sănătatea.

–          Ce răsfăţ?!… Ce răsfăţ, că eu muncesc de dimineaţa până seara! Cum poţi să spui că eu mă răsfăţ?…

–          Ce-ai făcut pentru tine, ce ai făcut tu pentru a scoate din viaţa ta senzaţia asta de plictiseală, de oboseală, de lehamite?

–          Păi, ce să fac? Când să fac? Ce să mai fac?

–          Să-ţi verifici lista priorităţilor. Să-ţi faci o listă a priorităţilor tale. Ce-ai pune pe primul loc într-o asemenea listă? Care este acel lucru, acea dorinţă, acea preocupare ce-ţi ordonează viaţa?

–          Preocupare? În afară de serviciu?

–          Da. În afară de serviciu.

–          Nu ştiu…  să citesc. Să aflu, să cunosc. Din păcate în ultima vreme adorm cu cartea-n mână.

–          Deci, îţi place să studiezi, să cunoşti cât mai multe lucruri. Există un domeniu anumit faţă de care te simţi atras?

–          Istoria. Îmi place să citesc despre vieţile personalităţilor din toată lumea, despre influenţele pe care le exercită mediul istoric şi social asupra artelor şi chiar asupra modelor. Încerc să-nţeleg de ce în anumite perioade istorice se schimbă felul in care se îmbracă oamenii, felul in care pictează sau compun muzica….

–          Şi tu ce lucrezi, de fapt? Ce faci la serviciul ăla la care te duci în fiecare zi?

–          Ah, sunt analist. Lucrez cu cifre. Multe cifre.

–          Dar analizezi şi fenomenele sau procesele din spatele acelor cifre, nu?

–          Da, şi asta.

–          Ok, asta înseamnă că ceea ce ai de făcut este să schimbi locul de muncă, nu şi profesia. Din punctul ăsta de vedere eşti în avantaj. Ceea ce îţi place să faci, faci, dar într-un domeniu care nu te atrage şi nu te interesează. Poate ţi-ar prinde bine chiar să te înscrii la o facultate, la istorie de exemplu.

–          La vârsta asta? Să merg iar la şcoală? Am făcut 17 ani de şcoală! Mi-ajunge!

–          Atunci imaginează-ţi că mergi la şcoală şi creează-ţi singur un program, o programă după care să studiezi. Organizează-ţi timpul acordând prioritate lucrurilor care îţi plac cu adevărat.

–          Şi ce fac? Schimb o rutină existentă cu un program nou, care la un moment dat va deveni şi el o rutină?

–           Dacă asta vrei, asta se va întâmpla. Dacă nu-ţi mai programezi mintea să perceapă viaţa ta în felul ăsta, s-ar putea să observi şi alte lucruri frumoase care ţi se întâmplă, să le şi trăieşti, în fiecare zi. Să înţelegi şi rostul existenţei tale aici.

–          Da… sigur! Poate poţi să-mi spui tu care este rostul existenţei mele, că pare că ştii multe, ai tot felul de soluţii!

–          Generic, rostul oricărei existenţe este să trăiască şi să manifeste iubirea. Cum se exprimă iubirea, in ce domeniu este de experientizat, cade în sarcina ta să înţelegi. Când îţi vei dori cu-adevărat să te întrebi, când vei avea această curiozitate, s-ar putea să-ncepi să primeşti şi răspunsuri. La început s-ar putea doar să-ţi măreşti aria întrebărilor. Dar puterea de a schimba, de a ieşi din rutină, de a face ceea ce îţi place să faci, nu e la nimeni  altcineva decât la tine. Nici soluţiile, nici răspunsurile pe care ţi le poate oferi altcineva nu sunt autentice. Ceea ce izvorăşte din tine, acela este răspunsul autentic. Asta înseamnă să-ţi asumi responsabilitatea de a trăi.

–          Mda, asta poate fi o problemă! Să-mi asum responsabilitatea pentru ceva ce nu mi-ai dorit eu, ceva ce mi s-a dat, fără să fiu măcar intrebat. În schimb, se aşteaptă de la mine să pot să duc.

–          Eul acesta care gândeşte şi vorbeşte acum, intr-adevăr, nu are cum să ştie, nu are cum să-şi amintească pentru că el este produsul ambientului social şi istoric. Cine îţi poate răspunde este sufletul tău.

–          Oh, da, sigur! Se putea să lipsească prostia asta cu sufletul?… Ok, m-am lămurit. Mulţumesc, dar nu cred că are rost să ne mai întâlnim. Cât vă datorez?

–          Mie nu-mi datoraţi nimic. Sunteţi suficient de dator faţă de viaţa dumneavoastră pe care o lăsaţi în grija altora. Sper c-am reuşit să vă enervez suficient cât să vă apucaţi de treabă. Succes!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s