14 decembrie 2013

14 decembrie 2013

–          Cum să nu sufăr? Mi-a spus că trag după mine o karmă grea, pe care trebuie s-o plătesc în viaţa asta. De-aia mi se întâmplă toate necazurile astea, pierderile astea pe care parcă nu le mai pot opri.

–          Ar trebui să te bucuri că ai găsit o explicaţie, nu să te superi. Odată găsită o explicaţie, ea porneşte motorul raţiunii care va găsi soluţii de reparare, nu?

–          Sunt copleşită. Nu-mi vine în minte nimic. Mai degrabă mi s-a scufundat mintea într-o stare letargică.

–          Bună! Foarte bună starea asta în care mintea amorţeşte, renunţă să se mai agite precum înecatul… Hm, ce vorbă avem şi noi! Păi dacă e înecat deja, cum să se mai agite?… uite-aşa descopăr în fiecare zi câte-o vorbă de-asta aiurea, câte-un tipar absurd preluat fără de voie şi inconştient. În fine, dar hai să ne uităm puţin la suferinţa ta. De vreme ce suferi, mintea este implicată, aşa că nu e chiar letargică. Să spunem că ar fi aşa, că există fragmente din tine care au rămas agăţate prin alte timpuri, în alte planuri de existenţă şi pe alte paliere de vibraţie. Asta înseamnă că în acele aspecte ai avut ataşamente, că în momentul ieşirii din acel plan nu te-ai putut desprinde de el, ataşamentele au fost mai puternice decât dorinţa de a te întoarce acasă, în Lumină, şi mai înseamnă acţiuni ale acelui aspect al tău asupra altor suflete aflate în experienţă conştientă. Ai făcut altora ceva de nu te-au iertat, nu te-au uitat, nu s-au putut desprinde de tine astfel că te-au urmărit prin toate palierele până te-au găsit aici. Dar, de fapt, te-au urmărit pentru că tot ceea ce vor este dezlegarea, vor să se facă pace, să se desprindă din relaţia asta, să se elibereze, să fie libere. Dorinţa sau sensul revenirii la starea fundamentală a sufletelor este intrinsecă, chiar dacă nu este şi conştientă. În acest palier din prezent, probabil ţi-au apărut situaţii şi persoane-ocazii pentru a repara, a echilibra şi a te elibera. Înţelegi?

–          Aproximativ. Dacă mă urmăresc nişte aspecte ale unor suflete pe care le-am rănit în altă viaţă, înseamnă că acum , dacă m-au găsit trebuie să mă rănească şi ele pe mine?

–          NUUU!… În primul rând, să înţelegem că nu ai rănit sufletele, nu în sensul în care înţelegem noi suferinţa, ci le-ai împiedicat să-şi facă treaba în acel corp, le-ai împiedicat să evolueze. Împiedicându-le să fie libere, pentru a creşte, ai devenit cumva stăpânul lor. Dacă le-ai luat libertatea de a evolua, atunci ele au devenit supuşii tăi. Iar tu, ca un stăpân de sclavi, ai datoria măcar de-a le da de mâncare. Le dai din energia ta. Dacă împiedici evoluţia, creşterea, eliberarea unor suflete, îţi asumi responsabilitatea şi până nu ajungi tu la eliberare, ele n-au nicio şansă. Asta în cazul în care ceea ce ai spus este adevărat. Dar nu întotdeauna este aşa. Uneori apar lângă tine oameni  care-şi poartă prin viaţă suflete deja eliberate, care au acceptat să vină şi să ajute procesul eliberării. Ei joacă roluri, tot felul de roluri, dar nu se găsesc în situaţia de a fi eliberaţi de tine, ci mai degrabă de-a te ajuta pe tine să te eliberezi.

–          Nu-nţeleg! … şi-atunci, dacă eu am păcătuit cândva, şi nu mi-am plătit păcatul in viaţa aceea, şi m-ajunge din urmă păcatul în viaţa asta, e posibil să apară în viaţa mea cineva care doar să joace rolul ăsta, dar să nu fi fost acel suflet faţă de care am greşit?

–          Da. Funcţionează ca un fel de oglindă care reflectă cunoasterea în tot spaţiul de experienţă şi oferă posibilitatea reparării acestor greşeli la un nivel mai larg. Nu doar ţie îţi oferă această posibilitate, dar şi altora, şi, mai mult, te ajută să repari şi să te desprinzi din toate palierele în care există aspecte, aceste fragmente ale tale. Eliberarea totală presupune mai întâi adunarea tuturor aspectelor, din toate dimensiunile, conştientizarea multidimensionalităţii într-o singură clipă, într-un singur corp al conştiinţei. Mai întâi avem de-a face cu reîntregirea, şi-apoi este posibilă eliberarea.

–          Stai puţin, să mă lămuresc. Deci, eu, într-o altă viaţă, am greşit, am păcătuit.

–          Stai şi tu puţin, să lămurim cuvintele astea! Păcat este să-l negi pe Dumnezeu,  iar trufia este  o exprimare a acestei negări.  Păcat este să negi, să respingi sau să lupţi împotriva iubirii, ca primă calitate a lui Dumnezeu. Păcat este să opreşti sau să împiedici un alt suflet să evolueze, chiar şi printr-un sfat sau invăţătură, printr-un ajutor impus. Restul sunt greşeli. Greşelile se fac din neştiinţă. Din greşeală înveţi şi ajungi la “ştiinţă”. Greşelile sunt inerente şi necesare în acest univers al dualităţii. Atunci când ajungi la cunoaşterea experienţei, atunci când ştii, nu se mai cheamă greşeală. Iar dacă se adaugă intenţia, atunci este păcat.

–          Şi dacă acum, în viaţa asta au venit după mine acele suflete, ca eu să-mi plătesc greşeala pe care-am făcut-o altă dată…

–          Stai! Tu nu-ţi “plăteşti” greşeala! Tu înveţi, tu aduni cunoaştere, înţelegi ce ai greşit, şi nu mai faci. Te eliberezi din vibraţia sau din planul acelei greşeli, acelei neştiinţe, te eliberezi din umbră, din necunoaştere. Sufletele începătoare care au rămas agăţate de tine şi te-au urmat, înţeleg şi ele odată cu tine. Dacă nu există suflete-elev pe lângă tine, dar există suflete-profesor, care te-ajută să înveţi, n-ai ce greşeală să-ţi repari faţă de ele. Dacă sunt suflete eliberate, deci conştiente, ele nu sunt afectate de greşelile tale. Doar dacă uită şi alunecă din palierul lor, doar atunci pot fi afectate. Îţi imaginezi ce-ar trebui să sufere un maestru din cauza gândurilor urâte ale discipolilor lui? Pentru că există multe etape prin care trece un discipol pentru a ajunge să fie autentic, multe etape în care îl judecă, îl critică şi chiar îl urăşte pe maestrul său.  Ei bine, toate acestea sunt trepte ale învăţăturii, pentru că ceea ce vede şi critică în maestrul său, este de fapt în sine. Sunt chiar lucrurile pe care le are de depăşit în această existenţă, în care şi-a găsit un maestru. Şi-acum am vorbit de un maestru în sensul larg întâlnit, adică o persoană care joacă rolul de învăţător pentru mai mulţi oameni. Care le vorbeşte şi le transmite, le dăruieşte – din energia pe care o poate el accesa – tuturor acelor discipoli care au fost atraşi de el, care s-au apropiat de el. Dar există foarte mulţi maeştri în viaţa unui om, tocmai pentru că maestrul principal se află în sine, în însuşi omul care caută să înţeleagă, să înveţe, să cunoască, să-şi reamintească, mai précis să trezească, să activeze în acest corp cât mai multă cunoaştere si mai ales iubire. Acel maestru interior se exprimă, se înfăţişează, se manifestă în multe oglinzi, de la oglinda mamă, tată, familie, până la oglinzile pe care prietenii apropiaţi sau colegii de serviciu ori chiar modelele pe care le aleg oamenii în viaţă. Un asemenea model este înfăţişarea nu doar a calităţilor pe care şi le doreşte cel care a ales modelul, nişte calităţi pe care le conţine deja, pe care doreşte a le creşte şi manifesta până la cel puţin nivelul modelului ales. Dar un model este şi oglinda calităţilor nedorite, a lecţiilor de învăţat. Modelul ales este de fapt o şcoală în sine. Din dorinţa  puternică de a semăna cu acea persoană-model, omul poate să nu sesizeze acele lucruri mai puţin necesare sieşi. Dacă preia totul orbeşte, atunci este posibil să-şi adauge şi câte-o cocoaşă nedorită. Practic, nu plăteşti decât propria ta invăţătură. Şi ceea ce n-ai putut ierta, ce nu ţi-ai putut ierta tu ţie, aceea te atrage înapoi, în experienţa omului, pentru că tu, sufletul tău alege astfel atunci când se judecă. Faţă de tine şi de sufletul tău trebuie să repari mai înainte de orice altceva.

–          Dar nu trebuie să primeşti iertarea de la un preot sau de la cineva? Nu trebuie să fii iertat, să auzi asta de la cineva?

–          Îţi propun să continuăm mâine această discuţie, deja s-a făcut târziu. Noapte bună!

–          ©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s