19 decembrie 2013

19 decembrie 2013

–          De ce eşti supărat?

–          Pentru că eviţi să-mi spui adevărul.

–          Ai tu în mintea ta un anumit adevăr pe care aştepţi să-l rostesc eu?

–          Nu am un adevăr. Am dorinţa şi aşteptarea ca tu, dacă tot eşti maestru, să-mi spui care este adevărul despre lumea asta, despre viaţă, despre jocul ăsta de-a viaţa pe care suntem obligaţi să-l jucăm.

–          Vezi, dacă tu ai această aşteptare, dacă te încrezi atât de mult în mine, şi crezi că eu deţin răspunsurile la întrebările tale, inseamnă că îmi acorzi mie cea mai înaltă autoritate. Mă vezi ca pe Dumnezeu. Ba mai mult, crezi că este dreptul tău să primeşti răspuns de la această supremă autoritate. Ori aceasta este o mare greşeală. Eu sunt un om, nu pot să-ţi spun decât ceea ce am trăit direct, informaţiile ce-au devenit adevărurile mele, ceea ce inteligenţa corpului meu a putut procesa din înţelepciunea sinelui meu. Prin experienţă directă, din relaţia directă cu Sursa, eu trăiesc un adevăr al meu. Şi dacă aş încerca să-ţi spun eu adevărurile mele, nici pe-acelea nu le-aş putea spune cu-adevărat, căci multe dintre ele nu pot fi cuprinse între cuvinte. Ceea ce ne împiedică să trăim altfel este chiar cuvântul, sunt cuvintele, multele cuvinte prin care mintea noastră desenează realităţile astea, inhibă emoţiile şi trăirile noastre, ne transportă din prezentul clipei intr-o succesiune de momente autentice toate, căci altfel n-ar fi existat. Cuvintele ivite din tipare, cuvintele-pattern, cuvintele-reflex, cuvintele neconştientizate, ele ne ţin în laţul programului, nu altceva. Iar cuvintele construiesc, cuvintele rostuiesc, creează şi dau putere realităţii.

–          Bine, şi-atunci, ce să facem, să nu mai vorbim, să nu mai folosim cuvintele?

–          Tăcerea este de aur, nu? Ei bine, valoarea inestimabilă a tăcerii, a realei tăceri, aceea care lasă într-adevăr scoarţa cerebrală în linişte, care permite percepţiilor fizice să funcţioneze în altă paradigmă, acea tăcere poate fi experientizată, trăită conştient şi direct. Fără de intermediari. Ceea ce ajunge să fie exprimat prin cuvinte este doar o foarte mică parte din ţesătura informaţiilor. A nu vorbi este una, a vorbi cu sens este alta. Dreapta vorbire înseamnă înţelepciune. În orice moment trăim un adevăr, într-un anumit context. Contextul determină dezvoltarea conţinutului. Aşa cum spuneai tu ieri, că au fost construite legi şi dogme pentru oamenii din timpurile acelea, unele dintre ele nemai fiind potrivite în prezent tocmai pentru că s-a schimbat contextul.

–          Sunt sigur că legile şi regulile trebuie să fie vii, în concordanţă cu nevoile vieţii, nu bătute în cuiele unui moment din timp şi ale unei zone din spaţiu.

–          Corect.

–          Bun, şi-atunci, dacă Iisus a spus să se uite Legile lui Moise, legile pe care Dumnezeu le-a transmis prin Moise, şi a schimbat legea, iar treptat, societatea umană a schimbat şi ea legile ei urmărind cât de cât legea lui Iisus, care, a fost dată, în principal, pentru evrei, pentru locuitorii acelei zone în care a venit el să aducă lumina atunci, cum se face că tocmai ei s-au opus acestei legi, cum se face că alţii, grecii, romanii, slavii şi spaniolii şi portughezii au preluat şi au aplicat, cum au aplicat ei, învăţăturile şi legile lui Iisus?

–          Ştii vorba aceea că nimeni nu e maestru în ţara lui?

–          Vechiul Testament şi Torah şi toate celelalte au rămas vii şi s-au răspândit în toate colţurile lumii prin intermediul tuturor evreilor care trăiesc în lumea asta, şi care conduc multe din domeniile lumii, dacă nu pe toate. Şi nu mă refer la Israel, ci la evrei. Noul Testament s-a răspândit prin cine? Dacă Iisus a fost evreu, si nu doar că nu a fost recunoscut de neamul lui, ci a fost trădat, vândut şi omorât chiar de-ai lui, atunci cum se face că tot evreii prosperă şi conduc lumea? Unde este dreptatea divină?

–          Oh, stai puţin! Nu te arunca într-un lac fără fund. Nu amesteca lucrurile. Atâta vreme cât s-au păstrat fragmente din Vechiul Testament şi s-au asociat Noului Testament, câtă vreme s-a dorit îmbinarea lor, nu putem spune că s-a produs marea schimbare. Pe de altă parte, chiar dacă nouă ni se pare mult timp, pentru asemenea mare transformare este foarte puţin.

–          S-a încercat o transformare a omului ca şi corp? Că nu-mi amintesc să fi văzut printre sfaturile lui Iisus exerciţii pentru transformarea corpului aşa cum sunt exerciţiile din yoga, de exemplu.

–          Ieri îmi dădeai exemplu că oamenii dinainte de apariţia lui Iisus erau mult mai deştepţi, aveau acces la cunoaştere. Existau tot felul de practici şi exerciţii fizice tot aşa cum şi astăzi există asemenea lucruri. Poate chiar mai multe decat stim noi azi. De ce ar fi adăugat ceva ce era deja dovedit că funcţionează? Ce nu funcţiona ca informaţie, ceea ce pe plan emoţional şi mental nu funcţiona era relaţia dintre inimă şi creier, câmpurile lor se conectau după alt principiu, după o altă credinţă. Dacă Buddha şi Krishna lăsaseră deja suficiente informaţii despre minte, despre funcţionarea creierului şi a puterii corpului uman, atunci ceea ce era la mijloc, inima, trebuia trezită, eliberată, înălţată. Înţelepciunea, voinţa şi…

–          Iubirea! În regulă, am înţeles şi asta, dar el, Iisus, le-a manifestat pe toate şi le-a spus oamenilor din vremea lui că şi ei vor putea să facă toate minunile pe care le-a făcut el, şi chiar mai mult de-atât!

–          Şi? Nu se vede câte minuni au ajuns oamenii să facă? Câte supertehnologii, câte descoperiri…

–          Stai puţin, că astea toate se bazează pe un consum de materie. El a vindecat fără să aibă medicamente şi aparate de diagnostic.

–          Dar a luat o mână de pământ lutos şi a uns ochii orbului, a avut o pâine din care a făcut mai multe, a avut un peşte din care a făcut mai mulţi, a schimbat structura apei şi a transformat-o în vin… deci a multiplicat materia, nu a creat-o din nimic, a adus modificări organizării materiei. Şi materia corpurilor, până la urmă, este tot energie, tot lumină, tot informaţie şi mişcare.

–          Ah… da, la asta nu m-am gândit!

–          Eu cred că pentru astăzi este suficient. Continuăm mâine. Noapte bună!

–          Noapte bună!

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Dialogul de azi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s