Calea

20 decembrie 2013

–          Mi-ai spus ieri că Iisus multiplica materia şi că putea intra în structura materiei, că putea transforma organizarea materiei. De asemenea, ai spus şi că materia este energie.

–          Da.

–          Şi-atunci, oamenii din vremea lui de ce nu au încercat să dezvolte această ştiinţă a energiei pe care le-o demonstra Iisus?

–          Ba da, au încercat şi continuă să dezvolte o mulţime de informaţii despre natura energetică a lumii. Continuă să facă cercetări despre vibraţia, compunerea şi propagarea undelor în spaţiu, despre formele şi expresiile mişcării, despre transformarea energiei sub acţiunea conştienţei umane, a voinţei umane. Ştii doar, că s-a dovedit că apa reacţionează nu doar la cuvântul rostit sau scris, ci la energia din spatele semnificaţiei unui cuvânt gândit, şi-apoi scris, dar nerostit cu voce tare. Acele experimente făcute de japonezul Masaru Emoto, sunt suficiente pentru a înţelege natura formelor-gând, influenţa extraordinară pe care o undă emisă de sistemul nostru nervos poate conecta atâtea lucruri simultan, poate acţiona asupra oricărui lucru şi, de asemenea,  demonstrează scrierea realităţii noastre prin intermediul acestor unde-gând şi a undelor-emoţie. Dacă biletul pe care scria “mulţumesc” a acţionat asupra procesului de cristalizare a moleculei de apă ce s-a organizat într-o superbă formă,  ca o bijuterie, îţi dai seama că nu mai este nevoie de alte demonstraţii. Frumuseţea vieţii, a formelor, a materiei depinde de frumuseţea din noi, de calibrul undelor conştienţei care se exprimă prin intermediul corpului uman.

–          Dar grafia însăşi, simbolul fiecărei litere, nu poate influenţa şi ea? Doar gândul din momentul scrierii?

–          Momentul accesării unui cuvânt, ca şi momentul atingerii aripii unui fluture, nu poate fi şters, nu poate fi modificat. Acela este adevărul. Unicul adevăr. Amprenta gândului determină vibraţia oricărui simbol grafic. Simbolul este o exprimare a unei anterior existente informatii. Conştienţa umană traduce conştienţa universală, surprinde o fărâmă din această conştienţă universală şi o traduce, o transpune, într-un câmp determinat, prin cuvânt-simbol.

–          Şi cei care nu cunosc cuvintele? Bebeluşii, de pildă, care încă nu ştiu cuvinte, ei nu influenţează lumea? Nu sunt şi ei o fărâmă de conştienţă universală?

–          Oh, desigur! Ei vin din sferele mult mai înalte, de deasupra cuvintelor. Vin din energia din care s-au desprins cuvintele. Energia care stă în spatele cuvântului, ori înaintea lui, depinde din ce direcţie priveşti. Vin din acea energie de dinaintea numirii tuturor lucrurilor, a fragmentării şi departajării câmpurilor pe care avea să le stăpânească Adam.

–          Şi-atunci, cu atâtea limbi diferite, cuvintele sunt diferite, forma lor grafică este diferită, dar înţelesurile sunt comune…  pentru că înţelesul vine din acest câmp de energie in care conştienţa se exprimă altfel? Acolo ea nu este împărţită? Este un câmp nedifinit, nediferenţiat?

–          Cam aşa ceva. Este totul, poate fi totul, iar în funcţie de necesitate se poate manifesta, defini, diferenţia. Si în acelaşi timp pare  a fi nimic, în absenţa diferenţierii, în absenţa unui ochi care s-o vadă, a unei conştienţe care s-o atingă. “Coliziunea”, intersectarea dintre întreg şi o parte desprinsă din el, are drept efect luminarea, intrarea in manifestare luminică a unei informaţii.

–          Deci sufletul lui Iisus a păstrat legătura cu acel câmp deşi s-a întrupat în om?

–          Câmpul determinat al experienţei umane era restricţionat până la cel de-al treilea palier, sau cer, sau dimensiune, n-are importanţă cum denumim aceste straturi ale experienţei. Graniţa dintre trei şi patru era extrem de dură, aproape impenetrabilă pentru sufletele de-atunci.  Iar Iisus a traversat şi a deschis toate graniţele, astfel incât calea să devină liberă. Dacă trăim în ziua de azi o asemenea înaltă capacitate de a raţiona, de a înţelege, de a construi, aceasta se datorează acelei spargeri, acelei călătorii pe care Iisus a făcut-o trecând prin toate palierele experienţei.

–          Dar a lăsat această cale deschisă? Sau, mai corect spus, a rămas ea deschisă şi după ce el a plecat? Şi după ce s-au creat atâtea facţiuni, atâtea biserici, atâtea crime in numele lui? Nu s-a murdărit, nu s-a deraiat, nu s-a astupat acea cale?

–          Crezi că avea vreun rost să le spună că ori de câte ori se vor aduna doi oameni în numele său, el va fi prezent? Nu au continuat să se întâmple minuni celor care credeau în puterea lui? Nu continuă şi azi? A fost suficient să coboare şi să se facă om, să traverseze toate palierele, să îndepărteze barierele, să destupe căile de comunicare cu toate cele şapte domenii de vibraţie accesibile formei om. Asemenea manifestări nu se pot şterge din pânza universală.

–          Revin, şi te întreb din nou: de ce n-au învăţat de la el oamenii din vremea aceea cum să-şi multiplice pâinea şi peştele, cum să se vindece?

–          Poate c-au învăţat, avem noi cum să ştim ce-au făcut acei oameni? N-avem cum. Poate că învăţătura lui era atât de înaltă, aşa de mult deasupra nivelului de conştiinţă şi înţelegere al oamenilor de-atunci, incât nu s-a putut implementa la nivel general. Nu a găsit prea multe ancore in care să se păstreze. Şi mai era necesar un lucru, extrem de important: activarea inimii. La vremea aceea puterile spirituale nu se numeau puteri paranormale, ci divine. Şi atunci, ca şi acum, omul păstrează o distanţă suficient de mare între el şi divinul din care a coborât, conştienţa ce-l trăieşte. Şi-atunci, dacă există aceste bariere la nivel de credinţe, corpul omului nu poate accesa energia universală şi informaţiile sale. Se autolimitează prin propriile gânduri, cuvinte, credinţe şi acţiuni. Chiar dacă Iisus le-a spus: Eu şi Tatăl Una Suntem!

–          Cum?… Adică cum? Stai puţin…

–          Eu nu mai stau, că s-a făcut târziu. Vorbim mâine. Noapte bună!

–          Da… noapte bună…

©danielamariamarin

Advertisements

About daniela marin

om human
This entry was posted in Cuvinte-Words, Dialogul de azi and tagged , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Calea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s